08.03.2013 Views

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Aflat sub timp, suspendat undeva în afara lui, în zona<br />

cea mai îndepărtată de reperul imuabil al transcendenţei,<br />

lui Emil Cioran îi rămâne asumarea observaţiei atente, ca<br />

pandant al păstrării timpului în centrul conştiinţei sale.<br />

Eseistul are convingerea că înlăturarea lui din timp a avut<br />

ca scop transformarea acestuia în materia de bază a<br />

obsesiilor care îi alimentau dezechilibrul. Frustrantă şi<br />

dureroasă, obsesia timpului nu suprimă nostalgia.<br />

Recuperarea timpului se relevă, pentru Emil Cioran, ca o<br />

reintrarea triumfală pe tărâmul iluziei şi al visului. Măcinat<br />

de luciditate şi umilit de propria-i decădere<br />

63<br />

82 , autorul<br />

Căderii în timp ajunge să reclame beneficiile aduse de<br />

absenţa conştiinţei: “În orice fiinţă care nu ştie că există, în<br />

orice formă de viaţă lipsită de conştiinţă există ceva sacru.<br />

Cel ce n-a invidiat niciodată regnul vegetal a trecut pe<br />

lângă drama omului, ignorând-o.” 83 Schema ierarhică a<br />

cosmosului, aflată sub semnul ordinii (ordo), aşază regnul<br />

vegetal pe treapta a doua, imediat după minerale. Plantele<br />

exprimă calitatea de a fi viu, în toată generalitatea şi<br />

generozitatea ei. Vitalitatea explozivă, multicoloră a<br />

plantelor este, totuşi, pasivă – o euforie somnolentă,<br />

dezactivată, ascunzând, în evoluţia ei morfologică,<br />

stagnarea. Dramatismul căderii sub timp, însoţit de marota<br />

cercetării nostalgice a arealului temporal pierdut,<br />

potenţează o conştiinţă tragică apteră, care optează pentru<br />

regresia la stadiul de “a fi” pur şi simplu, în defavoarea lui<br />

“a fi conştient de tine însuţi”. Ceea ce, pentru Mircea<br />

Eliade, ar fi fost un accident de parcurs, o lecţie cu<br />

semnificaţii esenţiale, capătă – la Emil Cioran –<br />

dimensiunile unei derive insurmontabile. Citind semnele,<br />

Mircea Eliade încearcă să îndrepte eroarea. Căderea în<br />

istorie poate fi anulată prin resuscitarea valenţelor<br />

soteriologice ale creaţiei. Micile gesturi (ignorate ca<br />

asemantice), prozaismul prăfuit sau teroarea evenimentelor<br />

includ o latură nobilă, prin care debilitatea realităţii poate

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!