GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

împotriva datelor punitiv ordonatoare, se sustrage binelui
şi răului. Iar orice revoltă împotriva “legii” imanenţei
împrumută caracterul divinului. Revolta prin cuvânt,
printr-un anumit gen de cuvinte închegate într-o mărturisire
de viaţă, riscă şi ea să devină neîndestulătoare,
deoarece cuvintele scrijelite în fugă, pe o filă de carnet, par
a fi suficiente într-un moment în care îţi trăieşti, deplin,
existenţa. În viaţa trăită printr-un şir de experienţe
obnubilante, cuvintele sunt de multe ori incapabile şi să
“amintească” gândul. 30 De aceea, confesiunea vie este
adesea blamată; ea este ridicolă, insuficientă, mizeră, în
faţa unui aşa-numit factor obiectiv. Dar, pe de altă parte, ea
lasă loc adâncirii permanente, smulgerii semnificaţiilor, de
vreme ce autenticitatea este întotdeauna (excesiv de)
semnificativă. Şi cu cât un text este mai plin de adevăr, cu
atât densitatea sa semnificativă se măreşte.
Mircea Eliade imaginează un Jurnal care să cuprindă
toate pasiunile sale: literatura, istoria religiilor, filosofia,
orientalistica, mistica, aventura. 31 Opera sa literară şi
ştiinţifică nu poate fi înţeleasă decât ca totalitate.
“Literatura şi ştiinţa sau filosofia sunt două moduri de a
exista în lume, amândouă îmi sunt indispensabile, probabil
că nu puteam trăi fără să visez, să imaginez, şi probabil că
nu puteam trăi fără să reflectez asupra anumitor fenomene
care mi se par esenţiale, fenomene pe care le numesc
religi-oase, dar care sunt mai mult decât religioase, pentru
că sunt şi filosofice, şi culturale în general.” 32 Textele
autobiografice dobândesc şi funcţia de nivelare a
demersului creator; prin nivelare nu înţelegem aici o
anihilare a diferenţelor formale ori de conţinut (imposibil
de eludat, având în vedere palierele creatoare ale lui
Mircea Eliade), ci scoaterea la lumină a filonului
unificator, care se alimentează din aceeaşi experienţă
totală a vieţii.
87