GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

definesc ca entropice, supuse oboselii şi dispariţiei. Gilbert
Durand afirma că pletora indefinită de informaţii ar putea
fi “un factor de entropie pentru instituţiile sociale pe care
le destabilizează... Se poate constata că, cu cât o societate
este mai «informată», cu atât instituţiile care o întemeiază
se fragilizează...” 42 După asemenea concluzie, aproape că
se priveşte în jur cu teamă; noroc că memoria ne salvează,
decupându-ne o fereastră şi avertizându-ne că imaginea
literară este de preferat oricărei imagini iconice, chiar şi
însufleţite, pentru că aceasta îşi eliberează prea mult sensul
şi transformă spectatorul într-o imagine pasiv-anesteziată.
Or, imaginea literară nu paralizează judecăţile de valoare,
ci sondează bazinele semantice prin care se articulează
imaginarul uman. Acesta se anunţă ca o re-prezentare
inevitabilă, o facultate de simbolizare prin care toate
traumele, spaimele, speranţele şi fructele lor au înflorit în
rotunjimi de cupolă cosmică sau în geometrii friabile,
deformate de refulări şi eclipsate de incongruenţe.
Agresată de fulgerul orbitor al soarelui sau al furtunii,
fiinţa umană caută debusolată umbra; vulnerabilă,
nestăpânită în ardoarea de a simţi/minţi că este ocrotită,
caută cu ochi plurisemantici conturul tremurător al
umbrelor. Sub măşti impunătoare, printre succesive măşti
captivante, orbecăind prin cotloanele unui labirint
fastidios, este în continua odisee a vulnerabilului care îşi
explorează spaţiile şi cercetează posibile adăposturi.
Dublul şi câteva din ipostazierile sale vor face de acum
obiectul unei incursiuni mitocritice, menite a repera
omologiile cu un mit de referinţă. Chipurile fluide ale
textelor se vor dezvălui pe parcursul adâncirii în
consistenţa transparentă a imaginilor.
3.2. Să spunem că vom avea în vedere o posibilă
afiliere a lui Mircea Eliade la un segment al prozei
secolului XX; încercăm să îl citim în paralel cu alţi
36