GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

oboseală. La câteva luni după incident, în aprilie 1986, se
stingea, răbdător ca flacăra unei lumânări.
Desigur, punerea în relaţie a celor două evenimente
poate fi amendată sub pecetea speculaţiei sau a sofismului.
Înainte de aceasta, să rememorăm modul în care Eliade
însuşi aplica grila hermeneutică asupra fiecărei taine.
Lumea ca şi camuflaj permite juxtapuneri greu de
închipuit. Uneori relevante.
2.9. Avatarii bibliotecii în cadrul mai larg al operei
evidenţiază un numitor comun; toţi reclamă primatul
conştienţei, al funcţionalităţii apropriate şi al asumării unui
rol ce trebuie pus în scenă cu migală. Şantier, unul din
textele tinereţii lui Mircea Eliade, propune o bibliotecă
imaginată ca topos teleologic: este spaţiul de la capătul
unei călătorii, este punctul final al drumului spre
cunoaştere, un punct ce se va deschide însă spre un alt
început – cel al muncii intelectuale programatice. În India,
tânărul Eliade străbate calea spre biblioteca Universităţii
cu fervoarea unui neofit care îşi urmează maestrul. Excesul
strădaniei sale îi cauzează stări de colaps: “Cea dintâi
înfrângere. Am avut vertigii în biblioteca lui D., azi după
amiază, şi a trebuit să mă întorc acasă.”
24
23 Nu este singurul
efect pe care îl are prezenţa îndelungată în bibliotecă.
Acest spaţiu angajează o exacerbare a afectului, o
năvalnică încercare de afirmare a sentimentelor, reclamând
autocenzura în vederea păstrării controlului asupra
energiilor proprii: “...ce tumultos lirism, ce înăbuşite
pasiuni – munca unui tânăr în bibliotecă.” 24 Este, aşadar, şi
un topos liric care se îmbogăţeşte, în Maitreyi, cu o tentă
erotică.
Romanul din 1933, care i-a adus lui Eliade celebritatea
pe plan literar, particularizează biblioteca din casa
profesorului Sen ca fiind locul unde Allan şi Maitreyi îşi
descoperă, treptat, dragostea. Un întreg ritual erotic, gestic