GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

discrepanţa între Mântuire şi Eliberare. Marcel Tolcea
nuanţează: “afinităţile guénoniene ale intelectualilor
români din acea perioadă (interbelică, n.n.) ar trebui
căutate mai ales acolo unde metafizica gânditorului francez
se desparte de spiritualitatea creştină a Occidentului spre a
se integra unei tentative de evidenţiere a ceea ce Schuon a
numit unitatea transcendentă a religiilor.”
9
5 Ceea ce
prezintă importanţă pentru Mircea Eliade este că
spiritualitatea românească participă şi ea, prin elementele
ei precreştine, la completarea acestui corpus spiritual
revelat.
O altă explicaţie a afinităţilor dintre Eliade şi Guénon
este identificată de Marcel Tolcea în aura (pre)romantică
indusă de temele guénoniene: revelaţia primordială,
transfigurarea interioară, misterul şi adevărul absolut. Prin
intermediul acestora, Mircea Eliade captează de la René
Guénon o viziune soteriologică6 , împletită cu o imaginaţie
care ar fi caracteristică mai mult unui scriitor decât unui
filosof al timpurilor moderne. Să mai adăugăm că, poate
forţat puţin de împrejurări (situarea în cultura franceză),
Mircea Eliade îi reproşează lui Guénon atacurile furibunde
împotriva civilizaţiei occidentale şi întregului sistem de
valori al acesteia. Căutând o justificare a acestei poziţii,
autorul volumului Eliade, ezotericul îl citează pe Cornel
Ungureanu7 , care îi stabilise cauza în latura creatoare a
scriitorului Eliade: acesta concepea omul ca o fiinţă
creativă, într-o perspectivă ontologică, în timp ce viziunea
tradiţională îl limita pe artist la un transmiţător căruia,
adaugă Marcel Tolcea, îi este puternic afectată
originalitatea. “Aşadar, ar fi vorba aici mai mult de un
refuz al unui temperament creator decât unul ideatic, ceea
ce devine verosimil dacă ne gândim ce rol imens au avut
literatura, romanele sale în creaţia sa (a lui Eliade, n.n.).” 8
Şi încă un amănunt: socotesc că, dincolo de atitudini
conjuncturale ori de refuzul născut dintr-o pornire