08.03.2013 Views

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Raskolnikov îşi strămutase existenţa într-o zonă<br />

inexplicabilă: s-ar zice că sâmburele mistic al fiinţei sale sar<br />

fi altoit cu cel al fiinţei agresate. “Nu o bătrână am ucis,<br />

pe mine însumi m-am ucis”, se confesează Raskolnikov.<br />

Între Raskolnikov şi Haller, există un punct de<br />

convergenţă: crima traduce un atac împotriva agresorului,<br />

îi perturbă şi îi recombină componentele identitare – numai<br />

că, pentru Raskolnikov, uciderea e definitivă şi planează<br />

referenţial asupra ucigaşului, în timp ce crima lui Haller<br />

transcrie o etapă eşuată asupra căreia se poate reveni, cu<br />

alte date, cu altă... identitate.<br />

Într-un anume fel, se cristalizează o apropiere de<br />

Ştefan Viziru, pentru care eşecul înţelegerii nu închide cu<br />

totul calea spre adevăr. O amână doar, o dilată spre<br />

intervalul fatidic al celor doisprezece ani de pribegie în<br />

sine. Evident, în comparaţie cu Raskolnikov şi Haller,<br />

Viziru nu înfăptuieşte nici o crimă. Dar, la fel ca aceştia,<br />

eşuează în procesul de înţelegere a lumii. Fiecare cu datele<br />

sale, fiecare marcând propriile-i coordonate ontice, Haller<br />

şi Ştefan Viziru au în comun posibilitatea revenirii, luarea<br />

de la capăt a procesului de înţelegere iniţiat. Pentru Haller,<br />

finalitatea pozitivă a acestuia rămâne în stare de latenţă – o<br />

deschidere spre lumină, fără a o atinge încă. Având ca<br />

sprijin o cosmologie integratoare, Eliade e mai senin şi mai<br />

tranşant: protagonistul său nu e o victimă a arbitrarului sau<br />

a sorţii. Este cel ce poartă cu sine victoria asupra<br />

derizoriului, iluminat de regăsirea alterităţii necesare.<br />

Dacă extindem privirea şi asupra altor proze ale lui<br />

Mircea Eliade, vom găsi acea componentă tezistă despre<br />

care s-a tot discutat. Nu este aici locul cel mai potrivit<br />

pentru o clarificare a acestei deficienţe incontestabile, cu<br />

atât mai clare cu cât se raportează la epica scriitorilor<br />

pomeniţi mai sus. Am remarca doar că această blamare<br />

narativă porneşte de la o conjectură ce supralicitează<br />

luciditatea prozatorului, uitându-se relaţiile adânci care<br />

47

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!