GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...
GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...
GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Raskolnikov îşi strămutase existenţa într-o zonă<br />
inexplicabilă: s-ar zice că sâmburele mistic al fiinţei sale sar<br />
fi altoit cu cel al fiinţei agresate. “Nu o bătrână am ucis,<br />
pe mine însumi m-am ucis”, se confesează Raskolnikov.<br />
Între Raskolnikov şi Haller, există un punct de<br />
convergenţă: crima traduce un atac împotriva agresorului,<br />
îi perturbă şi îi recombină componentele identitare – numai<br />
că, pentru Raskolnikov, uciderea e definitivă şi planează<br />
referenţial asupra ucigaşului, în timp ce crima lui Haller<br />
transcrie o etapă eşuată asupra căreia se poate reveni, cu<br />
alte date, cu altă... identitate.<br />
Într-un anume fel, se cristalizează o apropiere de<br />
Ştefan Viziru, pentru care eşecul înţelegerii nu închide cu<br />
totul calea spre adevăr. O amână doar, o dilată spre<br />
intervalul fatidic al celor doisprezece ani de pribegie în<br />
sine. Evident, în comparaţie cu Raskolnikov şi Haller,<br />
Viziru nu înfăptuieşte nici o crimă. Dar, la fel ca aceştia,<br />
eşuează în procesul de înţelegere a lumii. Fiecare cu datele<br />
sale, fiecare marcând propriile-i coordonate ontice, Haller<br />
şi Ştefan Viziru au în comun posibilitatea revenirii, luarea<br />
de la capăt a procesului de înţelegere iniţiat. Pentru Haller,<br />
finalitatea pozitivă a acestuia rămâne în stare de latenţă – o<br />
deschidere spre lumină, fără a o atinge încă. Având ca<br />
sprijin o cosmologie integratoare, Eliade e mai senin şi mai<br />
tranşant: protagonistul său nu e o victimă a arbitrarului sau<br />
a sorţii. Este cel ce poartă cu sine victoria asupra<br />
derizoriului, iluminat de regăsirea alterităţii necesare.<br />
Dacă extindem privirea şi asupra altor proze ale lui<br />
Mircea Eliade, vom găsi acea componentă tezistă despre<br />
care s-a tot discutat. Nu este aici locul cel mai potrivit<br />
pentru o clarificare a acestei deficienţe incontestabile, cu<br />
atât mai clare cu cât se raportează la epica scriitorilor<br />
pomeniţi mai sus. Am remarca doar că această blamare<br />
narativă porneşte de la o conjectură ce supralicitează<br />
luciditatea prozatorului, uitându-se relaţiile adânci care<br />
47