GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

individului. Prin înţelegerea altora, în complexitatea
situaţiilor existenţiale umane, se limpezeşte misterul
propriei existenţe. Descifrându-i pe alţii şi grefând această
hermeneutică individuală asupra propriei experienţe de
viaţă, omul sfârşeşte prin a se înţelege mai bine pe el
însuşi, tot aşa cum europeanul (implicit tânărul Eliade)
ajunge să se înţeleagă mult mai bine prin descifrarea
specificităţii spirituale şi morale a Orientului. Experienţa
vie a Indiei reprezintă, pentru Eliade, termenul mediu de
raportare al silogismului cunoaşterii. Interferenţele subtile
dintre particular şi universal ar fi riscat să configureze, în
caz contrar, o opoziţie aproape inflexibilă şi, bineînţeles,
nefuncţională. Episodul indian materializează însă o
adevărată rupere de nivel ontologic, o transmutaţie
calitativă, în care accentul cade pe valoarea gnoseologică a
vieţii.
1.2. Participarea la alt nivel de existenţă, în toposul
oriental sau în exilul occidental, este însoţită de o dilatare
interioară, experienţă concomitent revelatoare şi decisivă.
Dar mai intervine ceva: există riscul ca echilibrul şi
luciditatea istoricului religiilor să se rupă atunci când
încearcă să înţeleagă şi să inter-preteze situaţii exotice, tot
aşa cum există şi riscul ca armonia fiinţei, de după
naufragiu, să fie perturbată datorită intervenţiilor
provocatoare ale Istoriei. Înţelegerea totalităţii ne apropie
uneori de situaţii teribile, extreme. Poate să fascineze, să
seducă, dar şi să sperie, să traumatizeze. Căci incursiunea
în ceea ce Mircea Eliade numeşte coincidentia
oppositorum, prin participarea simultană la conflicte
insolubile, sfârşeşte prin a sfâşia fiinţa. Prin a-i distruge
unita-tea spiritului. Tentativa de sintetizare, de totalizare,
macină conştiinţele, îl aşază pe hermeneut în faţa celor mai
dramatice asocieri ale contrariilor, pe care fiinţa ciobită a
modernităţii cu greu le poate suporta. Riscul: o explozie a
6