GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

creaţii, regenerări şi depăşiri. Se remarcă o profundă
asimilare a normei spirituale, care motivează capacitatea
creaţiei (ca reiterare a actului primordial cosmogonic) de a
reface situaţii arhetipice fără influenţa modelelor estetice.
De vreme ce libertatea se arată a fi, aici, convertibilă cu
necesitatea, acest tip de artă transpune o creaţie vie,
autentică, respectând simultan un pattern originar. Ca
atare, reînnoirea prin creaţie fără răgaz se supra-pune pe
orice actualizare a activităţii tradiţionale.
De fapt, “condiţia estetică a stării originare, primordiale,
este autenticitatea.” 26 Aceasta relevă calitatea de
a fi nou – un act al cărui ideal este evitarea redundanţei
obositoare. Autenticitatea este creaţia spirituală
eflorescentă (profană), neinfluenţată de clişeele culturii şi
tradiţiilor literare. Ea traduce trăirea frustă: o experienţă
imediată, un detaliu ontologic anterior oricărei repetiţii.
Fundamentală la Eliade pare a fi concretizarea stării de
renovatio, captarea momentului care desemnează începutul
absolut.
Exegeţii au semnalat că modul în care autorul înţelege
literatura şi felul în care îşi concepe cele mai multe dintre
proze sunt departe de ceea ce numim “modernitate
literară”. Mai mult decât atât: supremaţia autenticităţii
impune o orientare “antiliterară”, conchide Adrian
Marino 27 , literatura primind un sens peiorativ, de
construcţie lacunară în privinţa adevărului şi a sincerităţii.
Devine o expresie a jocului intelectual formalist şi gratuit,
ce va fi respinsă prin excedentul indus de estetism. Dacă
ne gândim că Eliade căuta pretutindeni valori metafizice,
chiar şi atunci când studia ştiinţific tehnicile tradiţionale
ale metalurgiilor orientale, avem un argument în plus în
favoarea ideii că opera sa de ficţiune nu vizează atât un
impact estetic, cât unul soteriologic – creaţia transpune o
84