GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

Marea Ordine. E un colţ paradisiac, un semn al
superiorităţii spiritului. Încântă. Fascinează. Înfricoşează
prin enorma valoare bibliografică oferită privirii. “Am
văzut multe biblioteci de oameni bogaţi şi cărturari, dar
nici una nu mi-a furat inima ca aceea din strada S. Când sa
deschis uşa masivă de stejar, am rămas înmărmurit în
prag. Era una din acele odăi uriaşe care se întâlnesc rar
chiar în cele mai bogate case din veacul trecut. Ferestre
mari dădeau spre grădina din spatele casei. Perdelele
fuseseră trase puţin înaintea noastră, şi lumina clară a
amurgului de toamnă făcea şi mai solemnă atmosfera
acestei săli cu tavanul înalt, tapisată în cea mai mare parte
cu cărţi. O galerie din lemn înconjura o bună parte din
bibliotecă. Erau poate treizeci de mii de volume, majoritatea
legate în piele, din cele mai diverse ramuri ale
culturii: medicină, istorie, religie, călătorii, ocultism,
indianistică.”
27
27 Admiraţia necenzurată a naratorului îl
obligă pe cititor să îşi aducă aminte de câteva din marile
biblioteci pe care le văzuse Eliade şi despre care scrisese
cu un entuziasm asemănător: biblioteca lui Giovanni
Papini, cea a lui Dasgupta, a lui Tucci sau bibliotecile din
München, Berlin şi Londra.
Calitatea de topos esoteric cu care e înzestrată
biblioteca doctorului Zerlendi se confirmă prin dubla
raportare subiect-obiect la spaţiul privilegiat al bibliotecii.
Termenii se află, în acest caz, într-o relaţie biunivocă:
pentru a pătrunde în taina reală a bibliotecii, subiectul
trebuie să întrunească o suită de condiţii prin care să-si
depăşească statutul profan, exterior primatului spiritual.
Aceia care se apropie prea mult de acest spaţiu, fără a fi
fost familiarizaţi cu dimensiunile sale criptice, sunt
condamnaţi. Motivaţia pare să fie calitatea obiectului:
esoterismul cărţilor din rafturi este doar o suprafaţă
alunecoasă, ale cărei răsfrângeri induc in eroare. Taina nu
se afla în paginile lui Arnaud de Villeneuve şi nici în cele