GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

ce acţionează mai ales în perioada exilului. O formă de
defulare? O proiecţie a dedublării?
Dacă legăm aceste interogaţii de ceea ce ne-au revelat
articolele lui Eliade din perioada exilului, răspunsul s-ar
contura destul de repede, chiar dacă se profilează în zona
obscură a psihanalizei: defularea şi valorificarea angoasei
provocate de pierderea Centrului şi, implicit, a identităţii
primare, la care se adaugă o formă de dedublare ce
încearcă să acopere zona realului biografic (istoric) şi
spaţiul paradisiac, reactualizat în imaginar. O dublă identitate,
cauzată de insatisfacţia profundă faţă de turbulenţele
istoriei (un simptom ontologic al condiţiei umane) şi
operând ca un catalizator al asumării istoriei şi
transcenderii ei. O dublă identitate asumată, prin care
timpul insidios este anihilat şi transformat în spaţiu. A
arunca po-verile, regretele, tot ceea ce priveşte trecutul şi
prezentul, echivalează cu a lepăda partea greoaie a fiinţei
şi a scăpa de ponderabilitatea ce provoacă prăbuşirea în
sine însuşi – a arunca trecutul intim şi ascuns, nedrept prin
puterea sa de surpare a fiinţei. De acum, dublul aerian
39
47 al
fiinţei, cel ce survolează spaţiile şi, delimitându-le, le şi
uneşte, va fi liber să strălucească pe deplin. În cazul lui
Eliade, dedublarea personalităţii se realizează pe
verticală şi se impune prin caracterul ei decisiv.
Transmutarea fiinţei nu este o emanaţie dulceagă şi
apatică, ci opera voinţei pure prin care se iniţiază
ascensiunea. Fiinţa se aruncă în afară de sine, din real în
transparenţa imaginarului, zborul ei eliberator fiind
athanorul transmutărilor alchimice, a căror finalitate se
vrea a fi transgresarea istoriei prin creaţie.
3.4. “... avea, aşadar, două firi, una de om şi una de
lup, asta fusese soarta lui şi se prea poate ca un asemenea
destin să nu fi fost defel ceva deosebit sau rar.” 48 Vieţuirea
laolaltă ar trebui să aducă plenitudinea. “Dimpotrivă, în
cazul lui Harry lucrurile stăteau altfel, omul şi lupul nu-şi