08.03.2013 Views

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

destin ce planează în afara cronosului. O sincronie a<br />

trăirilor, pulsând în metafizic. Personajele din Noaptea de<br />

Sânziene se aşază ierarhic în funcţie de raportarea lor la<br />

Timp, respectiv la Istorie. Ştefan Viziru, Ciru Partenie,<br />

Biriş, Bibicescu trăiesc potrivit modului în care percep<br />

Tim-pul şi Istoria/Destinul. Teoretizează, experimentează<br />

sau estetizează. Caută un mod de a exorciza istoria.<br />

Dimpotrivă, Harry Haller se află într-o continuă fugă<br />

de o eventuală stabilitate. Spuneam că este reprezentantul<br />

timpului său: pierdut, disipat, eviscerat de ceea ce i-ar<br />

conferi un semn particular, un criteriu clasificator. Rătăcit<br />

între timpuri, personajul lui Hesse se rătăceşte de tot ceea<br />

ce i-ar revela rostul vieţii. Şi totuşi, finalul romanului, cu<br />

acel “testament” al lui Harry Haller, sugerează (alt)ceva:<br />

stadiul larvar în care l-au menţinut eşecurile şi rătăcirile în<br />

sine însuşi a fost înlocuit de un altul – nu e încă fluture, dar<br />

poate să devină. Are el forţa de a-şi asuma fragmentarea şi<br />

reconstrucţia identitară până la capăt? De a sfârşi un<br />

puzzle al fărâmelor stinghere şi al măştilor care le<br />

protejează? Experienţa decisivă din teatrul magic o ratase;<br />

nu percepuse calitatea soteriologică a artei, nu dibuise<br />

poteca evaziunii din banal. Spre deosebire de Ernst Jünger,<br />

pentru care dimensiunea ezoterică a artei rămâne esenţială,<br />

la Hesse, ca şi la Mircea Eliade sau la Thomas Mann, arta<br />

“oferă un remediu excelent pentru vindecarea maladiei<br />

perceptive, care face ca transcendent şi contingent să fie<br />

percepute într-o separaţie dramatică.”<br />

46<br />

58<br />

Crima lui Haller, manifest al iluziei proteice în care<br />

trăia personajul, fusese o revoltă împotriva agresiunii<br />

propriului ego. În Crimă şi pedeapsă, Raskolnikov a ucis<br />

dintr-o eroare de paradigmă. Eroul dostoievskian intrase<br />

în plasa mayei ţesute de un construct aparent etanş de<br />

silogisme şi încerca să legitimeze o idee printr-o acţiune<br />

care se refracta în oglindă. Spărgând Chipul reflectat al<br />

Creatorului, ce e drept, deformat de purtătorul lui,

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!