08.03.2013 Views

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

oblăduirea unui solve et coagula care, în romanul<br />

scriitorului austriac, este personalizat şi obiectiv-textual,<br />

deopotrivă: “Pe canatele uşii stă însuşi zeul: un<br />

hermafrodit din două jumătăţi alcătuind poarta – cea din<br />

dreapta e femeie, cea din stânga bărbat. Aşezat pe un jilţ<br />

scund, preţios, din sidef – lucrat în basorelief – capul lui de<br />

aur are chip de iepure. Îşi ţine urechile ridicate în sus,<br />

amintind, lipite una de alta, două pagini dintr-o carte<br />

deschisă.”<br />

51<br />

64 S-ar cuveni subliniată asocierea între profilul<br />

hermafroditului şi imaginea cărţii deschise; probabil că<br />

această echivalenţă formală ar merita o glosare separată.<br />

Ne întoarcem însă la modalitatea în care acel solve et<br />

coagula de care aminteam mai sus se strecoară în romanul<br />

lui Eliade. Obiectivat la Gustav Meyrink, el parcurge în<br />

Noaptea de Sânziene traseul unei dinamici labirintice. Se<br />

lasă întrezărit, dispare, lasă urme, este adulmecat şi se<br />

refuză concretizării, până în momentul de excepţie al<br />

sublimării imanenţei. Nimic concret, nimic avuabil de<br />

către ceilalţi nu se angajează să susţină reunirea lui Ştefan<br />

şi a Ilenei. Nimic, în afară de “ursită”, de “blestemul” de a<br />

nu putea să nu se iubească dincolo de fire. O ursită care<br />

plămădeşte spaţiul sacru în care cei doi se reîntâlnesc.<br />

Pădurea devine liantul între timpuri, între lumi şi între<br />

suflete – e intersecţia în care identitatea ia act de realitatea<br />

transmutaţiei prin alteritate.<br />

Se remarcă modul în care Ştefan Viziru trăieşte marcat<br />

de dublete care leagă imaginile exterioare de imaginile<br />

intimităţii. Am arătat cum camera în care obişnuia să se<br />

retragă recupera spaţiul protector al pântecului, repaosul<br />

dinamic al vieţii spirituale. Aceeaşi imagine, dar cu alte<br />

semnificaţii, o învăluie pădurea. Dincolo de echivalenţa<br />

pădure = labirint, se percepe şi o altă identitate posibilă:<br />

pădurea umbreşte, pentru Ştefan şi Ileana, spaţiul în care a<br />

avut loc geneza iubirii (pântece al dragostei lor transfiguratoare)<br />

şi sarcofagul odihnei recuperate, prefigurând

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!