GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

în toate fragmentele ei constitutive, relevându-i, în acelaşi
timp, identitatea şi unitatea. Fără a se simţi nicăieri
definitiv acasă, Eliade a reconstituit pretutindeni imaginea
sacră a Centrului. Din nou, o proiecţie circulară, atâta timp
cât hermeneutica sa dezvăluie, verigă după verigă, sensul
încifrat între suprafeţe schizoide iar detaliul procesului
hermeneutic serveşte reconstrucţiei sintetice.
3.7. Revenind la procesul de interpretare, ar trebui să
subliniem că drama hermeneuticii gravitează mai ales în
jurul corectitudinii şi coerenţei mecanismului interpretativ
şi nu în jurul unor probleme de abordare iniţială. Credem
că principala preocupare pentru hermeneut este,
într-adevăr, identificarea unor posibile confirmări ale
supoziţiei sale interpretative, confirmări pe care textul le
conţine (sau nu) într-un lanţ al semnificaţiilor deductibile.
De aceea, atitudinea hermeneutului în punctul iniţial al
interpretării nu mai importă în singularitatea ei rarefiată, cu
condiţia ca demersul său să asigure fluenţa şi organicitatea
mecanismului, probate secvenţial. În funcţia de rezultatul
acestui demers hermeneutic, atitudinea interpretantului
este sau nu influenţată. E o chestiune de bun-simţ să
recunoşti că te afli în eroare sau că supoziţia aleasă ca
principiu director îşi găseşte sprijin real în intentio operis.
La Eliade, polimorfismul şi simultaneitatea de izotopii
compatibile sau, dimpotrivă, complet diferite, provoacă un
hipersemantism care, la rândul lui, ridică dificultăţi de
abordare. S-a plecat, de pildă, chiar de la atitudinea
hermeneutului faţă de oferta obiectului interpretat. Matei
Călinescu îl plasa pe Eliade în afara hermeneuticii
suspiciunii discutată de Paul Ricoeur; cei trei filosofi ai
suspiciunii ar fi, în opinia lui Ricoeur
146
103 , Freud, Nietzsche
şi Marx, pentru care reducţionismul – ca efect al revoltei
împotriva diversităţii –, demitologizarea şi autoritarismul
ar constitui temelia construcţiei sistemelor promovate.