Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

5.1.7 Paparudele
Sunt expresia unui joc ancestral cu valenţe cosmice, un obicei de invocare a ploii care s-a
practicat iniţial la echinocţiul de primăvară, apoi în cea de a treia zi de joi după Paşte, în scop
preventiv, în ideea asigurării ploilor necesare creşterii plantelor şi rodirii recoltelor: „Vara se
cerea cerului să aducă ploaie”; „Vara, când era seceta mare, era credinţa că dacă umbla
Paparuda, vine ploaia”. 79
În decursul vremii, obiceiul a devenit ocazional iar practicarea lui s-a făcut numai în situaţii
de secetă prelungită. Paparuda este o modalitate de invocare a ploii de către o ceată
feminină formată din fete curate, împodobite cu boji, care sunt udate în timp ce dansează
după un text ceremonial cântat: „Paparudă, rudă / Ieşi afar' de udă / Cu găleata, leata / Peste
toată ceata / Cu ulcior, ulcior / Peste tot popor... / De joi până joi / Să dea nouă ploi, / De
marţi până marţi / Să nu contenaţi' / Ploile se varsă / Oamenii la masă / Să cemem cu ciuru' /
Să umplem pătulu' / Să cernem cu sâta / Să umplem tăgârţa".
Obiceiul era practicat de fetiţe şi sunt reprezentante ale copilelor preotese zamolxiene,
vestale, iar jocul este de tip matriarhal. Puteau fi copile de români sau de rudari, frumoase,
vesele şi cu armonie interioară.
La joc participau, în funcţie de tradiţie, fete, câteodată şi băieţi, care purtau fustă de boji, şi
se plimbau, dansau şi cântau prin sat, aşteptând să fie udaţi cu apă de săteni: „ [Paparudele
erau acoperite] cu frunze, lujere, tufe de boji verzi, înşiraţi pe o sfoară şi puşi la brâu, ca o
fustă până la genunchi. De la brâu în sus erau dezbrăcate, cu picioarele goale, cu capul gol”;
„Bojii sunt legaţi cu vârfurile în jos că să se scurgă apa; „De obicei se învelea cu boz peste
capul gol. Uneori băiatul îşi mai păstra cămaşa”; „Cu frunze de ferigă sau bozie peste
cămăşi”; „Cu bozie, îmbrăcăminte zdrenţuroasă. Unii băieţi purtau cârpe negre cu găuri la
ochi, să nu fie recunoscuţi”; „Paparudele umblau pe uliţă, strigau oamenii la poartă, care
ieşeau şi le udau. Paparudele se învârteau şi cântau şi la sfârşit aruncau bojii în apă sau în
ciutură”; „Le stropeau cu apă, dar şi Paparudele umpleau de apă toţi trecătorii”.
79 Idem, pag 313
98