Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

La Aninoasa, se credea că brazdele sunt bune de sănătate, de inimă curată, de veselie şi de
pălit la junghi. În timp ce bărbaţii îşi potoleau vitele, gospodinele puneau în casă masa de
Paşte. La Runcu şi pe Valea Jaleşului, înainte de a se ospăta la masa de Paşte se obişnuia
să se dea de pomană. În capul mesei de Paşte stătea stăpânul (bărbatul) casei. Când se
ciocneau ouăle, acesta era totdeauna cel care dădea, zicând: „Hristos a înviat!".
La Borăscu, întâi ciocneau părinţii iar în prima zi de Paşte clăcaşii îl vizitau pe boier, să-i
ducă ouă roşii. Vecinii ori rudele erau adesea invitate la masa de Paşte. Oaspeţii erau puşi
să stea pe pat, în credinţa că va sta cloşca pe ouă. La Săuleşti şi la Urdari, masa de Paşte
era continuată la cârciumă, unde se făceau petreceri mari. Şi la Albeni era obiceiul de a se
aduna oamenii la Paşte să se ospăteze.
La Negomir se credea că nu e bine să plece oamenii de acasă în prima zi de Paşte şi nici să
nu doarmă fiindcă Satana poate fura Paştele (aduse în batistă de la biserică).
În mai toate satele în după amiaza zilei de Paşte se făceau hore cu lăutari. Cei care veneau
la această petrecere se îmbrăcau cu tot ce aveau mai bun. Fetele purtau (să fie admirate)
cămăşile lucrate în secret în postul Pastelor. Era o mândrie să fii apreciată că porţi cel mai
frumos costum la hora de Paşte. În satele de pe Valea Jaleşului în prima zi de Paşte, tinerii
veneau la horă îmbrăcaţi obişnuit. Luxul cel mare era începând cu ziua a doua. La Leleşti în
prima zi de Paşte, femeile mergeau la horă îmbrăcate în cămăşi de cânepă, ca să aibă parte
de cânepă bună peste vară. A doua zi ele purtau cămăşile şi opregele lucrate în secret în
Păresimi: „în lumina soarelui râd culorile şi fluturii de pe altiţe, cum râd şi ochii stăpânelor
altiţelor. Mamele îşi pierd fetele din ochi". În multe din satele gorjene: Băleşti, Runcu, Balta,
Stolojani, la Paşte se plăteau hore de pomană de aceia care le slobozeau după morţi. Hora
era plătită tânărului care juca înainte. Aceia care slobozeau hora treceau de trei ori peste
batista care apoi era dăruită tânărului din faţă
În zilele de Paşte nu se jeleau morţii, fiind socotite zile de veselie fiindcă a înviat Iisus
Hristos. La petrecerile şi la hora de Paşte oamenii discutau despre lucrările de primăvară şi
despre pricinile cu pământ. Aratul de primăvară începea în satele de pe Valea Jaleşului
lunea, miercurea, joia sau vinerea. Vitele înjugate pentru arat erau botezate prin stropirea cu
apă zicându-se: „Dumnezeu să ne ajute să terminăm arătura sănătoşi şi noi şi vitele!". Cine
cumpăra o vită, înainte de a o înjuga îi trecea coada prin gura celei din bătătură şi apoi la
amândouă li se dădeau tărâţe pe o masă pusă în bătătură în credinţa că „aşa cum trag
amândouă la tărâţe, aşa să tragă şi la jug". La Leleşti când se pornea plugul, se lua apă întro
ulcea nouă şi cu un mănunchi de ramuri de salcie verde se stropeau boii. Apoi apa din
ulcea se arunca peste boi, iar ramurile de salcie erau date boilor să le mănânce. Ciocălăii de
porumb de pe care s-au curăţat boabele pentru sămânţă, nu se puneau pe foc, spre a nu
face porumbul tăciune, ci se aruncau pe apă zicând că atâtea care de porumb să se facă
după câţi ciocălăi plutesc pe apă. Cei de la Bârzeiul de Pădure vorbeau şi despre paza
semănăturilor. La Roşia de Jiu în zilele de Paşte, vitele erau lăsate slobode (să pască
oriunde), iar la Slobozia judecarea pomului sterp se făcea şi la Paşte.
5.1.16 Săptămâna Luminată
109