Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

„Nedeia, sărbătoare tipic pastorală, a cunoscut în multe sate o glisare semantică, spre
confuzia cu hramul bisericii. […] Esenţa obiceiului era adunarea ciobanilor, odată cu
începutul anului pastoral, când se formau turmele, prilej de sfinţire a animalelor, de stabilire a
cantităţii de brânză cuvenite proprietarilor de oi, dar şi de cunoaştere a tinerilor, deci există şi
o funcţie premaritală.[…] Nedeile sunt însoţite de elemente folclorice, cântecul şi jocul. La
participarea obştii, se adaugă persoane din satele învecinate sau chiar orăşeni, ceea ce a
dus la extinderea caracterului comunitar.”
Hora la Nedeia de Sf. Ilie, Polovragi 87
Mărturia din satul Dobriţa descrie în detaliu desfăşurarea Nedeiei: „Începea de dimineaţă, la
slujba Epifaniei şi Ghermanului, cu masă comună pentru săraci, organizată în jurul bisericii.
După ora 14 lumea se aduna la horă. Locul horei era la Gârlă. Gârla era un izvor puternic
care izbucnea sub stânca muntelui, cu apă limpede ca cristalul şi rece, de nu o puteai ține în
gură. Lângă grotă este un mic platou înconjurat de nuci bătrâni. Aici se organiza hora care
se numea nedei, iar locul se chema Isbucul Runcului. Se jucau tot felul de jocuri populare,
dar cu deosebire Sârba şi Hora de mână. Veneau tarafuri de lăutari din Runcu şi din satele
vecine. Se făceau mai multe hore. Intrau în joc şi tineri şi bătrâni. Venea lume şi din satele
din jur. Hora dura până seara. Se stabileau legături de prietenie între flăcăi şi fete şi multe se
sfârşeau prin căsătorie. Veneau comercianţi particulari şi vindeau tot felul de stamburi, oale,
străchini şi numeroase alte mărunţişuri. Când se întuneca de-a binelea odată cu seara, hora
se spărgea şi oamenii mergeau la casele lor. Cei din alte sate mergeau la rude sau prieteni,
unde se întindea masa, la petreceri, care ţineau până după miezul nopţii”; “[Venea] toată
lumea din sat care dorea să meargă la nedeie; şi din satele vecine veneau…toate satele din
jurul Padeşului, şase, şapte sate, oameni de toate vârstele…tinerii intrau în joc şi bătrânii
priveau…(se vindeau) dulciuri şi limonadă.” (satul Cloşani)
86 Idem, pag 321 – 344.
87 Sursa imagine: http://www.impactingorj.com/social/nedeia-de-sfantul-ilie.html
115