Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

Este săptămâna imediat următoare Paştelor. Se sărbătoreşte în general prin faptul că nu se
lucra. Luni e a doua zi de Paşte şi oamenii continuă petrecerile. La Borăscu şi Bolboşi în
această zi finii îşi vizitau naşii, petrecerea durând până noaptea târziu. La Leleşti în perioada
anilor 1930-1940 femeile veneau la horă în prima zi de Paşte îmbrăcate în cămăşi de
cânepă, dar în ziua a doua (luni) a sărbătorii ele apăreau gătite cu oprege şi cămăşi lucrate
în secret în timpul iernii, că să nu "fure" careva modelul. Era o adevărată rivalitate pentru cel
mai frumos costum de Paşte. În ziua de marţi (a treia de Paşte), petrecerile şi horele
continuau. Era ziua în care se făceau praznice ale casei. Spre seară se practica obiceiul
însurăţitului (înfrăţitului, învăruicitului) de către fete şi băieţi.
Răspunsurile la Chestionarul lui Nicolae Densuşianu dovedesc existenţa mai multor variante
de derulare a obiceiului. Fetele se însurţeau iar băieţii se înfrăţeau. La Pojaru se mergea la
un măr dulce pe care se încrusta o cruce. Tinerii se luau de mână câte doi sau mai mulţi şi
având lumânarea aprinsă iar în sân ouă roşii, ocoleau mărul de trei ori, sărutând de fiecare
dată crucea încrustată în coajă şi apoi întrebau pentru a primi răspunsul: „-Eşti surată (frate)
pân' la moarte? / -Sunt surată (frate), sunt!", sau: / „-Eşti văruică pân' la moarte? / -Sunt
văruică pân' la moarte!". Legământul întrebare-răspuns se făcea de trei ori.
Aceia care se făceau fraţi sau surori se respectau ca atare. La moartea unuia, celălalt ţinea
doliu. Dacă se însurăţea băiat cu fată, nu se puteau căsători. La Strâmba-Jiu şi la Gârbovu
obiceiul se derula la o apă curgătoare, ca partenerii să poată arunca apă, unul spre celălalt.
Ei purtau pe cap coroniţe din flori de primăvară. La Urdari însurăţirea se făcea în joia din
Săptămâna Luminată, la o fântână (de obicei cea la care se sfinţea apa de Bobotează).
Peste tot, după împlinirea obiceiului, care întărea prietenia adevărată dintre tineri, se făceau
hore. La Bolboşi în această zi se dădeau ulcele, ca la Joimari. Joia din Săptămâna Luminată
era prima din cele nouă joi oprite după Paşte de la activităţi agrare sau casnice. Se ţinea ca
să ‖nu bată piatra”, adică grindina. La Balta în această zi de joi se ţinea Sărbătoarea
Dealului. Bâltenarii se pregătesc din vreme cu mâncăruri alese şi cu băuturi şi în dimineaţa
zilei respective cu mic cu mare, urcă în Dealul Viilor. La această sărbătoare, cu toate că e o
zi lucrătoare, ia parte tot satul. Odată cu ei urcă în deal şi lăutarii, fluieraşii şi cimpoierii.
Preotul ocupă un loc distinct în desfăşurarea acestui ceremonial, împreună cu un grup de
enoriaşi ocolesc viile cu steaguri bisericeşti şi fac slujbă. Această sărbătoare a Dealului are
loc în joia de după Paşte, deoarece se spune că în această zi, într-o vreme îndepărtată, pe
care nimeni n-o mai ţine minte, ar fi bătut piatra atât de tare încât n-a mai rămas aproape nici
o viţă zdravănă. Atunci sătenii au hotărât că în ziua respectivă să nu lucreze şi s-o
sărbătorească spre a nu se mai întâmpla aşa ceva. În timpul în care ocolesc dealurile cu vii,
o parte din oameni sapă în mijlocul unei poieni din vârful dealului o groapă în care fac focul.
În această groapă plină cu jar se frige un berbec sacrificat în semn de jertfă. Preotul
stropeşte cu vin berbecele şi toţi bărbaţii rup din el câte o bucată. După acest moment se
aşează fiecare la masa comună întinsă sub streaşină fagilor, ospătându-se cu bucatele
aduse de acasă. Odată cu sfârşitul mesei, se aude chemător cântecul viorii, al fluierului sau
al cimpoiului, după care oamenii încing hore şi sârbe. Copiii nu stau nici ei simpli spectatori.
În jocurile lor imită pe cei mari. Numai odată cu sosirea serii ecoul cântecelor se stinge
domol, iar jocul îşi încetineşte iureşul. Oamenii coboară dispuşi către sat, dar nu lipsiţi de o
anumită nostalgie.
Vineri în Săptămâna Luminată se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Se credea că în această
zi apele sunt sfinţite ca la Bobotează şi au leac. Nu era bine ca femeile să lucreze în casă
110