Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

îmbunătăţirea regenerării naturale, consolidarea zonelor verzi tampon, utilizarea speciilor
tradiţionale de vegetaţie (culturi agricole şi pomi fructiferi).
Rezultatele scontate se referă la restructurarea peisajului pe teritoriului metropolitan al
Barcelonei, aplicarea unui model ce ajută la de-fragmentarea peisajului metropolitan şi
contribuie la o utilizarea compactă a teritoriului şi consolidarea la nivel local a experienţei
Sistemului de Rezervaţii Naturale ca un sistem de planificare local.
10.1.2 Parcul Naţional – Lacurile Plitvice, Croaţia 138
Despre Parcul Naţional – Lacurile Plitvice
Această zonă de o frumuseţe excepţională a fost proclamată Parc Naţional în anul 1949, cu
toate că respectatul om de ştiinţă Ivo Pavelek, care a fost printre primii cercetători care au
studiat fenomenul formării tufurilor (roci calcaroase), a semnalat în nenumărate rânduri
importanţa protejării acestora, încă din anul 1926. Rezervaţia este cel mai vechi şi mai
cunoscut parc naţional croat, a cărui unicitate a fost recunoscută la nivel internaţional.
Rezervaţia Plitvice a intrat în lista UNESCO a Patrimoniului Mondial în 1979.
Scurt istoric al formării - Lacurile Plitvice sunt un fenomen geologic şi hidrologic carstic.
Caracteristica de bază este un lanţ de lacuri conectate prin cascade, create de procesul
biodinamic de dezvoltare al tufurilor. Plasate în peisajul carstic împădurit, cele 16 lacuri de
diverse dimensiuni sunt interconectate prin zone de rapiduri înspumate (părți ale unui curs
de apa cu pante accentuate).
Localizarea Parcului Naţional – Lacurile Plitvice pe teritoriul Croaţiei - Procesul
continuu de depunere a travertinului, unde anumite specii de plante(alge şi muşchi joacă un
rol important) fac să crească barierele dintre lacuri şi formează noi cascade, perdele şi
rapiduri, menţinând forma actuală a lacurilor Plitvice. Cele mai frumoase păduri neexplorate
din Alpii Dinarici, Čorkova Uvala se află în acest parc. Datorită valorii sale extraordinare,
această pădure de fag şi brad a fost proclamată rezervaţie specială.
Efectul de ansamblu al poziţiei geografie, a stratificării pe orizontală şi verticală precum şi a
particularităţilor geologice şi pedologice, a dat naştere unei faune bogate şi diversificată, cu
multe specii rare, autohtone şi pe cale de dispariţie. Până în prezent au fost inventariate
1448 de specii de plante, 50 dintre ele reprezentând specii diferite de orhidee, multe dintre
ele cu caracter autohton. Durata de viaţă a animalelor locale este de asemenea bogată şi
diversă. Patrimoniul cultural şi arhitectural confirmă prezenţa activităţii umane în această
zonă, caracterizată printr-un număr de construcţii tradiţionale, ferme şi cătune, precum şi
sate şi aşezări memoriale. Parcul Naţional acordă o mare importanţă cercetării ştiinţifice; în
acest context a fost instituită în anul 1961 o staţie biologică, iar în 1975, într-o locaţie diferită,
staţiunea de Cercetare Ivo Pevalek. Din anul 1976, toate activităţile de cercetare ştiinţifică au
fost realizate ca parte a unui program numit ―Proiectul de cercetare Plitvice‖, cu costuri
anuale acoperite de bugetul Parcului Naţional.
138 Sursa informației şi a fotografiilor: http://www.np-plitvicka-
jezera.hr/hrv/downloads/management_plan.pdf
188