Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

dieci, de gramatici şi logofeţi, anume 497 de scriitori, cunoscători ai limbii slavone şi ai limbii
române. Alături de învăţământul practicat în mănăstiri şi biserici, în vremea orânduirii feudale
exista şi un învăţământ pentru copiii boierilor. În casele ac estoraerau aduşi dascăli anume
pentru fii respectivi, uneori şi pentru alţii, aşa cum a învăţat chiar Tudor Vladimirescu, care
după ce-şi însuşeşte slovele la preotul satului Vladimir Pârvu Ciuhoi, îşi întregeşte învăţătura
prin casele boierilor Glogoveanu din Craiova.
Tot de atunci sunt cunoscute şcolile domneşti care erau înfiinţate şi funcţionau prin hrisoave
domneşti. Şcoala din Târgu Jiu, înfiinţată din iniţiativa şi cu cheltuiala stolnicului Dumitrache
(fost ispravnic de Gorj, ce a scris o istorie a evenimentelor dintre 1700-1775), este
beneficiara acestui hrisov şi al altora, emise de următorii domnitori.
Din punct de vedere a ceea ce putem numi învăţământ modern de stat în judeţul Gorj,
schimbările sunt oglindite în prevederile Regulamentului Organic. Prin concepţia şi măsurile
ce preconizează şi favorizează în general avântul învăţământului, şcoala devine o instituţie
de stat. Problema majoră care se punea în legătură cu extinderea învăţământului la sate, era
aceea a cadrelor de predare.
Dând curs propunerii lui Petrache Poenaru, se trimite o circulară profesorilor şcolilor din
oraşele reşedinţă de judeţ, prin care li se cere să pună în practică dispoziţiile art. 8 prin care
se prevedea ca pe lângă preot în sat să fie şi un cântăreţ, care să aibă în sarcină învăţătura
de carte a fiilor de săteni. Ca metodă de predare se oficializează metoda Bell-Lancaster, acel
sistem monitorial care continuă să fie folosit multă vreme în şcolile gorjene, permiţând
utilizarea unui cadru didactic la un număr mai mare de elevi, sistem avantajos în vremea în
care dascălii erau plătiţi prin contribuţia obştii săteşti.
Despre conţinutul învăţământului din această primă şcoală normală aduc preţioase atestări
două acte de numire de învăţământ, unul pentru Barbu Rovenţa din satul Găleşoaia şi altul
pentru Constantin Pârvuţoiu din comuna Arcani. Programa şcolară a epocii pentru şcolile
comunale se poate stabili din tabelele şi cataloagele întocmite pentru elevii care se
prezentau la examenele de sfârşit de an. Elevii erau examinaţi la: citire pe tablă, silabisire,
scriere la nisip sau la tablă de piatră, citire pe tablă de manual, citire pe „osebite‖ cărţi, cele
patru operaţiuni cu numere întregi, scrierea slobodă, scriere după zis (dictare), istoria sfântă,
rugăciuni 107 .
Pentru învăţământul la sate sunt menţionate două şcoli particulare în Vădeni şi Târgu Jiu, al
căror număr de elevi nu e cunoscut. Existenţa unor asemenea şcoli particulare este atestată
şi de un document elaborat de serviciul de salubritate, în care se vorbeşte de şcoli, între care
şi şcoala din satul Grui ca fiind o şcoală particulară, adică diferite de acelea care se întreţin
cu cheltuiala instituţiei numite Eforia Şcoalelor. Astfel că putem concluziona că înainte de a
trece pe seama statului, şcoala sătească din Gorj începuse să se consolideze prin grija
sătenilor.
Între 1848-1857, timp de aproape 10 ani, şcolile de la satele gorjene şi-au închis activitatea,
funcţionând numai în reşedinţele de judeţ. Şcolile săteşti au rămas închise până în 1857,
când se primeşte sarcina să fie redeschise. Pe tot timpul cât au stat închise, se continuă
107 Arhivele Naţionale, filiala Târgu Jiu, inv. I/1841
145