Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

6.3 Învăţământul de toate gradele. Scurt istoric al acestuia pe teritoriul
judeţului 103
Reţeaua dotărilor de învăţământ primar şi secundar acoperă întreg teritoriul judeţean. Nivelul
liceal este prezent în 18 Unități Administrativ Teritoriale, dar numai în 5 oraşe şi 2 comune
există licee teoretice şi colegii. Nivelul postliceal şi universitar este prezent doar în Târgu Jiu
(Vezi Anexa 16). Este necesară educarea publicului şi a tineretului şcolar pentru înţelegerea
necesităţii conservării diversităţii biologice şi utilizării durabile a componentelor sale. Aceeaşi
măsură se aplică şi în cazul patrimoniului construit, cu scopul valorificării componentelor
istorice şi a identităţii locale.
De asemenea, este nevoie de restructurarea reţelei şcolare datorită scăderii numărului de
elevi, precum şi de utilizarea potenţialului oferit de fondul arhitectural al acestora pentru
conversii funcţionale.
Pe baza cercetărilor şi descoperirilor se poate afirma că învăţământul gorjean a îmbrăcat dea
lungul timpului toate formele pe care le-a înregistrat ţara noastră. În oraşe au funcţionat
şcoli publice de grad elementar, ludi litterari sub conducerea unui magister, plătit de părinţii
şcolarilor, care îşi ţinea lecţiile sub porticul din for. Centre de răspândire a scrisului şi culturii
erau şi castrele, ştiut fiind că aici ordinele se dădeau în scris, pe o tessera 104 .
Alte dovezi ale învăţării scrisului sunt plăcuţele sculptate sau monumentele figurate, care
reprezintă şcolari cu ghiozdane precum şi însemnările făcute de soldaţi pe diferite materiale
cu numele lor. În vremea Imperiului Roman, o alta treaptă de învăţământ o constituie şcoala
condusă de un gramaticus. Această şcoală era mai puţin răspândită, se adresa numai fiilor
celor bogaţi şi în ea se învăţa aritmetica, geometria, astronomia, gramatica, istoria, dialectica
şi muzica. Cu privire la învăţământul gorjean din evul mediu putem spune că un factor
important era şcoala de chilie. Existau centre de pregătire la Curtea de Argeş şi la
Câmpulung, iar în Oltenia ele au fost la Severin, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea 105 .
Aşa cum constata Alexandru Ştefulescu, în toată ţara „primul adăpost al instrucţiunii în Gorj,
au fost mănăstirile, în special Mănăstirea Tismana unde egumenii, după exemplele vechi,
învăţau pe ucenicii lor români limba slavă şi îi puneau de rescriau diferite manuscripte, aşa
că de aici ieşeau toţi acei cunoscători de carte atât pentru trebuinţa statului cât şi a bisericii,
daraverilor dintre locuitori‖ 106 . „Evangheliarul‖ lui Nicodim în limba slavonă, din anul 1402, e
dovada că „şcoala‖ de dieci trebuie să fi funcţionat la Tismana.
Mănăstirile şi bisericile din Gorj se dezvoltă viguros în tot timpul orânduirii feudale, ele
împlinesc funcţii multilaterale: şcoală, biserică, spital, cetate, fapt ce arată caracterul
nediferenţiat al culturii medievale. Ca instituţii de învăţământ ele pregăteau acei călugări
caligrafi, pisari, dieci, preoţi şi pe aceia ce găseau de trebuinţă ştiinţa citirii şi scrierii slovelor.
Cercetarea documentelor din acest secol a scos în evidenţă existenţa unui mare număr de
103
Datele despre istoria învățământului gorjean, au fost preluate din PUPĂZĂ, Grigore, CHEZNOIU,
C. „ISTORIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI DIN GORJ―, Editura NEWEST, 2005
104
Cărămidă.
105
Alexandru Ştefulescu, „Manastirea Tismana‖, Tipografia E.N.D. Milosescu, Târgu Jiu, 1896, pag.
14, citat de PUPĂZĂ, Grigore, CHEZNOIU, C., în „ISTORIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI DIN GORJ―.
106
Idem, Alexandru Ştefulescu: „Gorjul istoric și pitoresc", Editura Târgu Jiu, 1904, pag. 6-7.
144