Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

pridvor la altar, cele mai cunoscute dintre acestea fiind: biserica ‖Sfântu Nicolae‖ din
Colibaşi, comuna Scoarţa şi biserica ‖Sfântu Nicolae‖ de la Valea Pojarului, comuna
Bustuchin. Reprezentând un tezaur de valori materiale, bisericile de lemn din Gorj necesită o
atenţie deosebită din partea contemporanilor, fiind necesară conservarea şi introducerea lor
în circuitul turistic.
Biserica „Sfinţii Voievozi” din Comuna Bălăneşti, Cătun Toropi, datează din 1680. Are
hramul „Sfinţii Voievozi‖ şi se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: GJ-IIm-A-09216.
Mărturie a trecutului şi dovadă a istoriei în care moşnenii şi viaţa de obşte dau
specificul zonei de nord a Olteniei, este prezenţa pe latura de sud a bisericilor a „scaunului
de judecată‖ obţinut prin prelungirea tălpilor temeliei, păstrat aici în forma sa originală.
Biserica ”Cuvioasa Paraschiva” – Comuna Bălăneşti, satul Glodeni, este biserică de
lemn construită în jur de 1728, refăcută între anii 1791-1792, se află pe noua listă a
monumentelor istorice sub codul LMI: GJ-II-m-A-09305.
Bisericile din zona centrală a Gorjului se caracterizează prin decroşarea laturilor de nord şi
sud ale altarului pentru obţinerea în consolă a celor două mese necesare desfăşurării
ritualului religios. Acestui tip îi aparţin 42 de biserici care au ambele nişe şi la 17 exemplare
întâlnim doar proscomidarul, printre care şi la ‖Cuvioasa Paraschiva” de la Glodeni. Apariţia
clopotniţei peste pronaos se face simţită începând cu secolul XIX, când bisericile cele noi
încep a se construi cu clopotniţa dispusă peste pronaos, iar exemplarelor vechi li se adaugă,
uneori fără a influenţa şi structura acoperişului, lăcaşul destinat păstrării clopotului.
54