Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

Colecţia publică Rădineşti
4.2.12 Biserici, ansambluri mănăstireşti şi aşezăminte monahale
În judeţul Gorj se constată existenţa unui număr important de biserici, mănăstiri şi
aşezăminte monahale (Anexa 11), precum:
- schituri: „Schimbarea la faţă‖ - LOCURELE, Oraş Bumbeşti-Jiu; „Schimbarea la Faţa şi
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul‖ - CIOCLOVINA DE SUS, Oraş Tismana; „Sfinţii Voievozi‘ -
CIOCLOVINA DE JOS, Oraş Tismana; „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul‖ – DOBRIŢA, Comuna
Leleşti, Sat Dobrita; „Sf. Ioachim şi Ana‖ – TÂRGU LOGREŞTI, Comuna Logreşti;
- mănăstiri: „Schimbarea la faţă‖ – LAINICI, Oraş Bumbeşti-Jiu; „Sf. Treime‖ – VIŞINA, Oraş
Bumbeşti-Jiu; „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul‖ - CAMA RASEASCA, Oraş Târgu-Cărbuneşti;
„Adormirea Maicii Domnului ‖ - TISMANA, Oraş Tismana; „Sfânta Treime‖ - STRÂMBA –JIU,
Oraş Turceni sat Strâmba-Jiu; „Adormirea Maicii Domnului Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena‖
- DEALU MARE, Comuna Borăscu; „Sf. Nicolae‖- CRASNA, Comuna Crasna, Sat Crasna;
„Naşterea Sf. Ioan Botezătorul‖- ICOANA, Comuna Crasna, Satul Cărpiniş; „Adormirea Maicii
Domnului‖ - POLOVRAGI, Comuna Polovragi.
A. Mănăstirea Polovragi – Comuna Polovragi, Satul Polovragi
Aşezată la poalele Munţilor Piatra Polovragilor, într-un cadru pitoresc, Mănăstirea Polovragi
si-a luat numele de la localitatea din apropiere. Vechimea Mănăstirii în urma ultimelor
cercetări arheologice s-a stabilit în jurul anului 1505, cu ocazia descoperirii unor inscripții
slavone descoperite, una în satul Igoiu și alta în satul Baia de Fier, care se crede că au
aparţinut primei biserici a Mănăstirii, existentă pe locul celei actuale. Ctitori ai acestui lăcaș
de început sunt Radu şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18
ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol şi
jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcaş, pentru ca în anul
1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianul, fiul lui Hamza. Prima atestare
documentară a Mănăstirii rezultă dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab
(1632-1654), prin care voievodul îi confirmă satul cu acelaşi nume, dăruit de ctitor. Danciu
Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, aşa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând
partea cea bună a acestora.
60