Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

Meteorologia populară, susţine că aşa cum e vremea în ziua de Florii aşa va fi şi la Paşte.
Existenţa obiceiului în localităţile menţionate, aşezate în zone depărtate una de alta,
constituie o dovadă a răspândirii acestuia în tot judeţul, la sfârşitul secolului al XlX-lea. De
Florii se fac hramuri şi bâlciuri în localităţi din comunele: Crasna, Sauleşti, Logreşti, Bengeşti
şi Stăneşti.
5.1.13 Săptămâna Patimilor
Este săptămâna dinaintea Paştelor, în care nu se râde, nu se joacă, nu se petrece, nu se
bea băutură, nu se mănâncă de dulce şi nici prăjit. Lumea trebuie să fie tristă în această
săptămână şi cu gândul la cele întâmplate Domnului lisus Hristos. La Frasinu, se credea că
nu era bine în săptămâna patimilor să-ţi faci rană din care să curgă sânge. Se spunea că
dacă cineva moare în săptămâna dinaintea Paștelor, va ajunge în ceruri .
Prima zi din săptămână este sărbătorită mai ales pentru cultul morţilor dar şi din
considerente de bilanţ gospodăresc înainte de marea sărbătoare. La Pojaru, în Răspunsurile
la Chestionarul lui Nicolae Densuşianu, se consemna existenţa Joimăriţei, o femeie slută,
urâtă şi despletită, care la Joimari pedepsea pe fetele care n-au tors încă lâna ori cânepa şi
n-au ţesut pânza. Personajul justiţiar Joimăriţa, conform tradiţiei pedepsea pe fetele leneşe şi
la Novaci, Baia de Fier, Crasna, Preajba, etc.
Cultul pentru morţii casei predomina manifestările din ziua de Joia Mare. Se credea că în
noaptea spre joi, se deschide cerul iar spiritele morţilor reveneau să petreacă Paştele cu ai
lor. În foarte multe dintre localităţile judeţului în noaptea premergătoare, dar şi în dimineaţa
zilei de joi, gospodarii aprindeau focuri din plante magice (boji, alun), adunate cândva numai
de persoane pure (copii, fete pure, femei iertate). În jurul focului erau puse scaune să stea
morţii, să se odihnească şi să se încălzească şi o masă pe care se aşeza o cană cu apă, din
care să bea morţii şi să se spele. La Şipotu, li se lăsa şi un vătrai să jeruiască focul. La
Săuleşti, erau lăsate pe masă şi lumânări aprinse.
La Aninoasa, se tămâia împrejurul focului. La Vădeni, în jurul mesei erau puse două
scăunele, iar pe ea două oale cu apă pentru odihna şi setea morţilor reîntorşi o vreme acasă.
Pe Valea Jaleşului, se credea că morţii stăteau la focul de Joimari, până aproape de răsăritul
soarelui. La Negomir, focul de Joimari se făcea din boji, dar la biserică, la cimitir. În
dimineaţa zilei se dădeau pomeni pentru spiritele morţilor (Moşii de Joimari), constând mai
ales într-o ulcică împodobită cu verdeaţă ori flori de pădure, având pe fundul ei apă şi o
lumânare aprinsă. Cândva, aceste ulcele se dădeau predilect copiilor peste focurile de
Joimari.
La morminte, după tămâiere, pomana dată era de post. Pe Valea Jaleşului şi pe Valea
Sohodolului, din dimineaţa zilei de Joia Mare şi până sâmbăta seara, toaca bisericii era
bătută de copii, sărind într-un picior în ritm cu loviturile aplicate şi sunetul dat de toacă, totul
cu o exteriorizare a bucuriei sosirii primăverii şi încheierii postului. Ei strigau în gura mare să
se-audă până-n depărtare obiceiul Toconelelor (de fapt un vechi rit agrar), care era practicat
de copiii care umblau prin sat bătând într-o scândură, înlocuind toaca bisericii.
La Fărcăşeşti, înainte de denia de joi se puneau în biserică 12 ouă roşii şi erau lăsate acolo
până în dimineaţa de Paşte, când cel care le-a dus le lua şi le îngropa în mijlocul moşiei şi la
cele patru colţuri ale locului, în credinţa că vor fi recoltele ferite de grindină. La denia de joi,
104