Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

Judeţean, pe teritoriul căruia se află monumentul UNESCO şi îşi asumă responsabilitatea
implementării şi monitorizării programului.
2. Plan de protecţie – cu referire la asigurarea pazei permanente a tuturor elementelor
valoroase de patrimoniu, precum şi implicarea autorităţilor judeţene şi locale, pe raza cărora
se află monumentul care să-şi asume această acţiune. Important în cadrul planului de
protecţie este controlul periodic pentru inspectarea lucrărilor de întreţinere a siturilor şi
obligativitatea autorităţilor locale de a semnala şi sancţiona, după caz, conform legii, acele
planuri, investiţii, proiecte imobiliare, care sunt în contradicţie cu statutul patrimonial şi al
zonelor de protecţie.
3. Plan de conservare - include conservarea, întreţinerea, repararea, consolidarea,
protecţia patrimoniului pentru păstrarea caracterului, autenticităţii şi a integrităţii resurselor
culturale. Intervenţiile de orice fel asupra monumentelor înscrise pe LMI, reclamă o foarte
atentă analiză, studii istorice şi urbanistice amănunţite, examinarea contextului spaţial între
nou şi vechi, cu respectarea autenticităţii şi integrităţii structurilor istorice şi a clădirilor
monument istoric. Orice intervenţie asupra monumentelor înscrise pe Lista patrimoniului
mondial trebuie să ia in considerare întreg ansamblul, pornind de la o bună cunoaştere a
istoriei locului. În toate procesele de planificare şi dezvoltare urbană şi teritorială trebuie să
se ia în considerare analiza oportunităţilor şi a riscurilor în vederea garantării unei dezvoltări
echilibrate, care să asigure integrarea, valorificarea şi dezvoltarea durabilă.
4. Plan de întreţinere – pentru prevenirea posibililor factori de ameninţare care implică
specialişti din Comitetului de Organizare UNESCO, precum şi a altor specialişti, arhitecţi,
restauratori, etnografi, antropologi, etc., trebuie să se aibă în vedere:
- Raportarea periodică a stării de conservare a patrimoniului, a problemelor generale sau
punctuale ridicate de acestea, apărute în urma inspecţiilor de monitorizare.
- Indicarea tuturor posibilelor surse de ameninţare la adresa patrimoniului.
- Planificarea şi programarea tuturor studiilor de cercetare şi de fezabilitate, necesare mai
bunei gestionări, incluzând studii de cercetare, studii istorice, studii de impact, desene,
proiecte şi aducerea acestora la cunoştinţa comunităţii locale prin dezbateri publice.
- Planificarea şi programarea lucrărilor de conservare ţinând cont de implicaţiile sociale şi
economice, de probleme legate de regimul juridic, presiunea vizitatorilor, nevoia unui mai
bun acces al publicului larg.
Conservarea integrată implică concilierea obiectivelor conservării cu cele ale politicii de
urbanism. Ea trebuie să asigure conservarea şi reabilitarea clădirilor monument istoric, iar
monitorizarea lucrărilor de conservare–restaurare pe fiecare obiectiv în parte, se va face prin
elaborarea unui minim set de măsuri de conservare si restaurare, care ar trebui să ţină cont
de factori precum: creşterea demografică, creşterea factorilor de poluare, dezvoltarea urbană
care schimbă microclimatul, etc.
5. Setul de măsuri trebuie să ţină seama de factori precum:
Păstrarea autenticităţii materialelor de construcţie şi a tehnicilor de construcţie;
Respectarea autenticităţii arhitecturii, a mesajului artistic şi funcţional, a aspectului
comemorativ, punându-se accentul, în centrele istorice, pe păstrarea întregului context
istoric, adică a tratării centrului istoric drept ansamblu;
263