Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

(să ţeasă, să coasă) fiindcă va bate piatra cum bat brâglele şi va distruge recoltele, cum
sparge acul, pânza. Sâmbăta din această săptămână se numeşte Sâmbăta Tomii. Femeile
se duc la biserică şi dau pomană pentru morţii pomeniţi de popă. Prima duminică după Paşte
este Duminica Tomii. Iisus Hristos s-a arătat în această zi Apostolului Toma, care s-a îndoit
de învierea sa, până ce nu i-a pus degetul pe semnul cuielor şi până nu i-a pus mâna pe
coastă. Din această cauză, Apostolul a fost numit Toma Necredinciosul. În cimitir se fac
pomeni pentru morţi. De Duminica Tomii se fac praznice şi hramuri. Săptămâna care
urmează imediat după cea Luminată se numeşte Săptămâna Negrilor, iar despre ţinerea
postului negru în această săptămână avem atestări documentare la Andreeşti, Albeni,
Negomir, etc. Cele nouă zile de joi care urmează după Paşte se numesc Joile Oprite şi se ţin
prin nelucrare în casă sau în câmp, ca să fie gospodăria şi recoltele ferite de grindină şi de
furtuni.
Mijlocul perioadei dintre Paşte şi Rusalii este marcat de Sărbătoarea Strodoruşelor (sau
Strodoruşalele / Strodul Rusaliilor) 82 . La Hurezani, conform consemnărilor învăţătorului Vasile
Preutescu făcute în revista „Şezătoarea săteanului" nr. 2/1898, „la 25 zile după Paşte se
serbează Strodoruşele. În seara ce precedă sărbătoarea se puneau ramuri de măceş ori
frunze de pelin, usturoi, leuştean la porţi, ferestre, paturi de dormit, cheotori, ca să nu poată
pătrunde spiritele rele şi să-l cuprindă pe om ori gospodăria sa.”
În satele de pe Valea Jaleşului în acestă zi se ung vacile la uger, cu untură amestecată cu
fire de mătură, pelin şi usturoi, ca să nu piardă laptele (să nu-l fure Strodoruşele). Marţi spre
miercuri se doarme în pat pe pelin şi pe usturoi verde. La copii li se leagă de cheotorile
cămăşii sau li se bagă în sân câte un buchet de pelin, usturoi sau leuştean, ca să fie
sănătoşi, desigur cu credinţa că duhurile rele vor fugi de aceste plante. La porţile casei se
leagă crengi de rug, ca să se împiedice şi să se zgârie Strodoruşele în ele, dacă vor să intre
în curte la vite. La Leleşti, de cheotoarea cămăşii copiilor se legau frunze de pelin ori de
usturoi „ca să nu vină Strodoruşele, să le ia minţile". La Câmpofeni, în seara premergătoare
sărbătorii se legau de coarnele vacilor cu aţa cu care a fost legată untura porcului, frunze de
pelin ori de usturoi, ca să nu ia Strodoruşele laptele vitelor respective. Se fac praznice şi
hramuri.
5.1.17 Domnul Iisus Hristos și Ispasul.
Această sărbătoare cu dată mobilă cade întotdeauna în joia săptămânii a şasea după Paşti
(a 40-a zi de la înviere) când Domnul Iisus Hristos s-a înălţat la cer. Se spune că Ispas a fost
un om vesel şi că în ziua lui s-a înălţat Hristos. În seara dinaintea Ispasului se taie leuştean
şi se pune prin case, pe la porţi şi ferestre, contra strigoilor. Se bat vitele cu leuştean şi li se
dau să mănânce anumite flori, ca să nu le „strice" strigoii. Flăcăii şi fetele mergeau în
noaptea spre înălţare prin alunişuri să culeagă flori de alun, care înfloresc şi se scutură în
această noapte, iar după credinţă, sunt bune de leac, de dragoste. Cine vrea să le adune
trebuie să nu doarmă în noaptea de Ispas.
82 În urma cercetărilor de pe teren realizate de prof. Ion Ghinoiu, în curs de publicare în Atlasul
Etnografic Roman, la Academia Română.
111