Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

Fiind refugiat la Viena îl cunoaşte pe contele Capodistria, ministrul de externe al Rusiei şi
fruntaş al Eteriei (organizaţie secretă ce lupta pentru independenţa Greciei). Sub această
influenţă, Revoluţia din 1821 organizată şi condusă de Tudor Vladimirescu începe la 23
ianuarie cu citirea cunoscutei Proclamaţii de la Padeş, continuă cu fortificarea mănăstirilor
din nordul Olteniei (Tismana, Motru, Strehaia) şi cu organizarea taberei de instruire de la
Ţânţăreni. La 4 martie Tudor ajunge la Slatina cu 6.000 de pedeştrii şi 2.000 de călăreţi, la
16 martie intră cu oastea în Bolintin iar la 21 martie îşi instalează tabăra de luptă la
Cotroceni. În aprilie 1821, sub titlul "Cererile norodului românesc", Tudor face cunoscut
adevăratul program al revoluţiei, iar pentru a feri ţara de ocupaţia turcească, încearcă să
obţină retragerea eteriştilor. La 15 mai Tudor organizează ridicarea taberei de la Bucureşti,
ordonând retragerea către nordul Olteniei. În acest timp, eteriştii desfăşoară intense acţiuni
diversioniste culminând cu asasinarea lui Tudor la Târgovişte, în dimineaţa zilei de 27 mai
1821, de către Lassani şi Caravia, ofiţerii generalului Alexandru Ipsilanti.
În amintirea lui Tudor Vladimirescu în 1932 prin eforturile Ligii Naţionale a Femeilor Române
din Gorj, condusă de Aretia Tătărescu, este inaugurată Casa Memorială din satul natal,
Vladimir. Casa ţărănească cu pridvor de lemn şi cu cele două cămăruţe amenajate specific
începutului de secol XIX , oferă vizitatorului obiecte şi documente legate de viaţa conducătorului
revoluţionar de la 1821, Tudor Vladimirescu.
4.3.3 Casa Memorială "Ion Popescu-Voiteşti " - Comuna Bălăneşti, Sat Voiteşti
Născut în Bălăneşti, comună aflată la câţiva km de Târgu Jiu, Ion Popescu Voiteşti şi-a
consacrat întreaga viaţă cercetării structurii şi analizei trecutului geologic. După absolvirea
Facultăţii de Ştiinţe (1898), secţia de Ştiinţe Naturale a Universităţii Bucureşti, a fost profesor
de ştiinţele naturii în mai multe şcoli şi licee, până când, în 1905 Universitatea din Bucureşti
a premiat întâia sa lucrare de geologie: „Studiul geologic al văii Argeşului, începând mai jos
de Boteni şi până mai jos de Nămăeşti‖. Cu banii câştigaţi drept premiu, a plecat la Viena,
unde a lucrat sub îndrumarea renumitului paleontolog Diener şi a urmat cursurile marelui
tectonician al Carpaţilor, Uhlig. Cu studiul ‖Contribuţii la studiul stratigrafic al Numuliticului din
Depresiunea Getică‖ şi-a susţinut, cu mare succes, lucrarea de doctorat în iunie 1910, la
Paris, având ca preşedinte de comisie pe marele stratigraf şi tectonician al Franţei din acea
vreme, Emil Haug. Ion Popescu Voiteşti a condus Institutul Geologic al României, a pus
bazele Academiei de Ştiinţe şi a susţinut peste 140 de comunicări la congrese de geologie în
ţară şi în străinătate. Ca ofiţer de rezervă, Voiteşti a participat la campania din 1913, fiind
rănit în luptele de la Turtucaia, apoi a luat parte activă la războiul din 1916-1918, ajungând
până la gradul de maior. Primind sarcina de a mări producţia de petrol şi de a găsi un nou
masiv de sare (cel de la Târgu Ocna fiind în bătaia artileriei), el a indicat adâncirea sondelor
de petrol de la Solonţ şi Moineşti, fapt care a dus la sporirea producţiei cu zece vagoane pe
zi şi a descoperit masivul de sare de la Sărata – Bacău.
69