Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

subzona alpină superioară caracterizată prin ierni geroase cu zăpezi mari şi veri scurte
şi relativ călduroase, vânturi aproape permanente. Vegetaţia lemnoasă se compune din Salix
herbacea, Salix redusa (sălcii pitice), Rhododendron kotschyi (smirdar), Vaccinium myrtullus
(afin), Vaccinium vitis idaea (merişor), Loiseleuria procumbens (azalee târâtoare). Covorul
plantelor erbacee este presărat cu Festuca supina (pătruşcă), Seslaria disticha (coada
iepurelui), Nardus stricta (ţepoşică), Dianthus gelidua (garofiţa de munte), Primula minima
(ochiul găinii), Potentilla ternata (scânteiuţa de munte), Agrostis rupestris (iarba mieilor);
subzona alpină inferioară se caracterizează prin formaţiuni lemnoase arbustive de Pinus
mughus (jepi), Uniperus sibirica (ienupăr pitic), Rhododendron kotscyi (smirdar), Vaccinium
vitis idaea (merişor), Festuca rubra (păiuş roşu). Pajiştile dominante de Nardus stricta
(ţepoşică), Agrostis rupestra (iarba mieilor), Carex sp. (coarnă), alături de Gentiana lutea
(ghinţura galbenă) – monument al naturii, Polygonum viviparum (iarba şopârlelor), Trollium
europeus (bulbuci de munte). Dintre puţinele insecte care s-au încumetat să ocupe nişa
ecologică amintim formele endemice de fluturi Erebia laptim, Erebia epiphron sau gândacul
Cicindela silvicola. Batracienii şi reptilele ajung numai întâmplător şi nu depăşesc niciodată
altitudinea de 2200 m. Pasările au şi ele câteva specii care rămân şi cuibăresc în zonă
alpină: Anthus spinoletta (cocoşul de munte). Capra neagră (Rupicapra rupicapra),
monument al naturii ca relict glaciar, se află în câteva porţiuni din creasta principală a
Parângului, în ultima perioadă au fost observate câteva exemplare, care sunt monitorizate de
către O.S. Runcu, în zona Cheilor Sohodolului;
subzona forestieră cuprinde în ordinea coborârii altitudinale subzona coniferelor,
subzona fagului şi subzona stejarului;
subzona coniferelor reprezentată printr-o bandă îngustă de păduri de molid şi brad, care
de multe ori este întreruptă de pădurile de fag ce urcă până la golurile alpine. Vegetaţia
lemnoasă cuprinde molidul, bradul, fagul, arinul de munte, socul roşu, caprifoiul, smeurul. Ca
plante ierboase întâlnim: Dryopteris filix mas (feriga), Vaccinium myrtilus (afinul), Gentiana
asclepiadea (lumânărica pământului), Valeriana montana (valeriana), Chrysanthemum
rotundifolium (margareta), Festuca rubra (păiuşul roşu), etc. În compoziţia pajiştilor se
întâlnesc speciile: Nardus stricta (părul porcului), Agrostis tenuis (păiuşul), Carex leporina
(rogozul de munte), etc. În raport cu zonă alpină numărul plantelor şi animalelor care trăiesc
în aceasta subzonă este mai mare, datorită condiţiilor climatice mai propice. Dintre insectele
întâlnite amintim în special lepidopterele: Acherontia atropus (fluturele cap de mort),
Lymantria monacha (omida păroasa a molidului). Batracienii ajung în aceasta subzonă prin
Salamandra salamandra (salamandra), Bufo bufo (broasca râioasa), iar dintre reptile Lacerta
vivipara (şopârla de munte), Vipera berus (vipera). Păsările acestor zone sunt: Parus aster
(piţigoiul de brădet), Parus cristatus (piţigoiul moţat), Parus montana (piţigoiul de munte),
Corvus corax (corbul), Tetrao urogalus (cocoşul de munte). Un locuitor tipic al acestor păduri
este Ursus arctos (ursul cafeniu);
subzona fagului are o mare amplitudine altitudinală, 600-1.700 m, având interferări cu
subzonele învecinate stejarului şi coniferelor. Aici întâlnim plante lemnoase: Pinus silvestris
(pinul), Castanea sativa (castanul), Carpinus betulus (carpenul), Betula pendula
(mesteacănul), Ulmus montana (ulmul), Salix caprea (salcia căpreasca), Tilia tomentosa
(teiul alb), Populus tremula (plopul tremurător). Stratul ierbaceu al pădurilor de fag cuprinde
printre alte plante speciile: Helleborus purpurascens (spânzul), Hepatica nobilis (popâlnic
iepuresc), Dentaria bulbifera (colţişorul), Pilmonaria officinalis (mierea ursului), Symphytum
23