Studiu privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

Presiuni antropice, de acoperire şi utilizare a terenului, se petrec mai ales datorită
fenomenelor de abandonare a culturilor agricole şi antropizare, precum şi defrişărilor. Unele
măsuri compensatorii sunt cele de împădurire. Riscul acestor presiuni antropice vizează
elementele naturale valoroase şi ariile naturale protejate, dar şi ecosistemele forestiere.
Efectele asupra acestora şi consecinţele abandonării terenurilor agricole riscă să se traducă,
mai ales în contextul schimbărilor climatice, în fenomene de tipul alunecărilor de teren şi în
amplificarea consecinţelor inundaţiilor (fenomen care s-a făcut deja simţit în perioada 1990-
2000, determinând modificări ale acoperirii terenului).
În ceea ce priveşte calitatea resurselor de apă, analiza comparativă a dinamicii apelor
subterane reliefează o accentuare în ultimii ani a aprecierii acestor resurse atât sub aspectul
extinderii spaţiale a zonelor afectate, cât şi a intensităţii de manifestare a principalelor
caracteristici şi zone de poluare. În vederea protecţiei apelor ca factor natural al mediului
înconjurător, a protecţiei împotriva oricărei forme de poluare şi refacerii calităţii apelor Legea
Apelor - nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi Normativul NTPA-001
stabilesc limite admisibile ale principalelor substanţe poluante din apele uzate ce urmează a
fi evacuate în receptorii naturali. Pentru substanţele poluante valorile limită admisibile se
stabilesc prin avizul sau autorizaţia emisă de organul de gospodărire a apelor competent pe
baza standardelor de stat sau normelor tehnice interne, în funcţie de debitele de diluţie, de
conţinutul celorlalte ape uzate evacuate în acelaşi bazin hidrografic, de cerinţele satisfacerii
folosinţelor de apă şi de condiţiile protecţiei mediului înconjurător. Pentru protecţia resurselor
de apă se interzice evacuarea în receptorii naturali a apelor uzate, substanţelor poluante ce
depăşesc concentraţiile stabilite în normativ, a apelor.
Alunecările de teren care s-au produs în ultimii ani, prăbuşirile sau eroziunile, au fost în
număr mare, judeţul Gorj fiind unul din cele mai afectate judeţe. Cauzele acestora sunt
dezgheţul şi perioadele de ploi intense sau prelungite, care au determinat producerea
alunecărilor şi prăbuşirilor de teren. Datorită antrenării şi transportului nisipului din straturile
de deasupra marnei de către izvoarele create din apele din infiltraţii spre apele curgătoare
din zonă, s-au produs adevărate caverne subterane care au început să se prăbuşească,
generând situaţii de urgenţă ce afectează teritoriul şi infrastructura judeţului 132 .
Un alt risc major în judeţul Gorj în anul 2010 au fost cele 151 situri contaminate /potenţial
contaminate, dintre care doar 53 de situri au fost investigate, prin poluări accidentale. 133
Nivelul de dezvoltare al cunoaşterii în ceea ce priveşte eco şi biodiversitatea regiunii este
redus şi dominat de tendinţe de abordare sectorială, ceea ce nu permite o cunoaştere a
distribuţiei spaţiale a elementelor valoroase, îngreunând procesul de elaborare a unor
strategii de protecţie efectivă.
Ca răspuns la unele probleme ecologice (variaţiile climatice, schimbarea utilizării terenurilor
sau fragmentarea habitatelor), în ultimele decenii s-au intensificat preocupările legate de
identificarea unor unităţi superioare ale ecosistemului, dar şi cele legate de variabilitatea
spaţiului.
132 Conform Raportului Anual privind Starea Mediului – anul 2010, pag. 60.
133 Idem, pag. 62-63.
176