FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Orizonturile apocalipticului
deocamdată mai curând ca virtualitate, pe fundalul unei lumi
„dezvrăjite”, tot mai secularizate şi devorate de toxinele consumismului.
Ea pare să fie condiţionată de transformarea producţiei culturale
într-o nouă eschatologie, la care se referea de altfel Paul Evdokimov
atunci când, vorbind despre iconologia viitorului, o concepea ca
pe una a Judecăţii, plasată sub semnul „îngrijorării” şi infuzată de o
acută conştiinţă a responsabilităţii. O asemenea eschatologie este
posibilă în termenii în care o definea Emmanuel Levinas, asocind-o cu
ideea Infinitului şi opunând-o Totalităţii pe care o revelează războiul
şi teatrul istoriei. „Opunem obiectivităţii războiului – scria în această
ordine de idei gânditorul francez – o subiectivitate ivită din viziunea
eschatologică. Ideea infinitului eliberează subiectivitatea de judecata
istoriei şi o declară, în orice clipă, gata de a fi judecată şi, într-un anumit
fel, chemată să participe la această judecată, judecată cu neputinţă
în lipsa subiectivităţii” 20 . Cu alte cuvinte, eschatologicul presupune,
dincolo de jocul necesităţii, care guvernează istoria, conştiinţa unui
infinit, absolut transcendent, absolut altul, spre care fiinţa umană e
orientată vectorial şi care face posibilă „faţa diurnă” a apocalipticului,
libertatea şi, odată cu aceasta, creaţia. O creaţie care – în lumina
acestor consideraţii – înseamnă esenţialmente eschatologie.
Note:
13 apud Gianni Vattimo,Societatea transparentă, Editura Pontica, Con stanţa, 1995., p
65
14 apud Vattimo.op.cit..p 63
15 Ibid p 65
16 Gianni Vattimo, Dincolo de subiect, Editura Pontica, 1994, p 25.
17 Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, Bucureşti. 1999,
p 12-13.
18 Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Editura Univers, Bucu reşti, 1997, p 7.
19 apud Romul Munteanu,Farsa tragică, Editura Univers, Bucureşti, 197o, p 53
20 Emmanuel Levinas, Totalitate şi Infinit, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p 9.
107