FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Mihai Vieru
rămîne un epic liric fluid un om al imaginii, un poet firesc care practică
de la manierism industrial trecînd prin psychedelic, happening şi
metafizic în vădit cotidian fără să fie însă şi prozastic.
Mircea Cărtărescu încheie frumos avertizator în prefaţa pe care
o face cărţii: „Ţineţi-vă bine, roller-coaster-ul a pornit. Poetul transilvanbeatnik-suprarealist-newyorkez
şi poeta transilvană-vrăjitoare-barocăclujeană,
dansînd în jurul submarinului absent cum o pereche valsează
avînd între ei o coloană de aer, încep spectacolul de sunet şi lumini,
îngeri şi demoni, femei şi bărbaţi, rechini şi nori, viaţă şi moarte, tot şi
nimic.”
Textul poemelor aduce cu sine, totuşi, fără să fi fost o plănuire,
umbra de întorsătură de joc al unui, oricînd posibil jucător de Existanz
liric, alt poet transilvan şi anume Şerban Foarţă: „...aşa că submarinul
îi găzduia în pîntecul său pe cei doi deliranţi deliranţi/ care puteau
fi în acelaşi timp nişte îmblînzitori de elefanţi/ sau pitici sacerdoţi ori
ochioşi hierofanţi...”
Avem de a face cu o carte care nu impune nici trenduri, nici
curente, ci cu graţie transportă recurente stări şi trăiri excentrice. Nu
vrea să spună, nu vrea să se înţeleagă, nu ‚zugrăveşte’, nu dă de înţeles.
Este o carte de citit. Este o feerie personală, dublu distilată cu un target
mare în România de acum.
26