FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Miron Beteg
Urmãrindu-i cum feliazã românismul cu satîrul, într-un limbaj care i-ar
fi fãcut pe evangheliºti sã se lase de scris ºi sã se apuce de traficul
de droguri ºi de femeiuºti specializate în dansul din buric, aveam
senzaþia cã, pentru ei ºi cei din jurul lor, România creºtinã seamãnã
cu un lupanar în care „se sparg boturi”, vorba lui Becali, cu Biblia, ºi se
joacã poker pe înjurate cu un set de cãrþi ale cãror imagini îi reprezintã
pe apostoli.
Evident, fiecare crede despre celãlalt cã e bolnav mintal. Farsor.
Ipocrit. Hoþ. Mincinos. Vadim ºi-a mobilizat peste noapte – la propriu
– o micã armatã de membri de partid ºi de parlamentari care vãd
in el un Mesia smuls de pronia cereascã din ghearele comunismului
ºi ale omagiilor ceauºiste pentru a conduce acest popor. (Comedia e
cã în sondajele de opinie pe care le prezintã periodic Vadim Tudor,
preºedintele PRM chiar cîºtigã toate alegerile!) Becali se crede ºi el în
„misiune sfîntã” pe pãmînt, ºi are oricînd la dispoziþie dacã nu o armatã
de membri de partid, mãcar o legiune de gãrzi de corp. Unul e dus cu
sorcova ºi vorbeºte cu cîinii, altul e plecat ºi el la colindat fiindcã a vorbit
în tinereþe cu oile. Vadim se crede cel mai mare om de culturã care a
cãlcat pe pãmînt românesc, Becali urlã cã dacã ºi-a fãcut averea în
doar cincisprezece ani, nu în cîteva generaþii precum familia Kennedy,
e mai îndreptãþit sã fie conducãtor decît era JFK.
Exagerãm, moral, în mic, dar numai când e vorba de celãlalt.
Nu importã nici dacã vreunul intrat în acest joc al declaraþiilor albe,
dacã vreunul din aceºti apostoli ai moralei are dreptate sau nu. Greþos
– ºi cuvântul încã-i delicat – e cã, încet, încet, nu avem doar afaceriºti
individuali ºi grupuri de interese. Bãieþi deºtepþi ºi licitaþii trucate. Am
început sã avem ºi grupuri de moralã, ca ºi grupurile de interese. Pânã
ºi mãsura moralã þine de partea baricadei în care te-ai aºezat. Dispreþul
e semn de castã iar iubirea parolã între mafioþi. Ne licitãm morala, ºi
ne-o licitãm trucat. Excesul þine, întotdeauna, de ceilalaþi. Vã închipuiþi
un înger mituit cu caltaboºi?
6