FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Mircea Morariu
Războiul de 30 de zile
Jurnal colectiv de
campanie
Editura Curtea veche, Bucureşti, 2007
Tot mai dinamica editură Curtea
veche din Bucureşti a avut ideea
de a publica în colecţia Actual
sub numele Războiul de 30 de zile­
Jurnal colectiv de campanie o selecţie
din nenumăratele articole ce
s­au scris în presa românească în
jurul evenimentului consumat în
pri măvara lui 2007, când în urma
votului cel puţin discutabil al unei
largi majorităţi parlamentare, s­a
produs suspendarea preşedin telui
Traian Băsescu, episod urmat de
un referendum costisitor şi inutil
pentru că până şi cei mai vajnici
inamici ai Şefului Statului ştiau că
voinţa populară îl va readuce pe
40
acesta la Palatul Cotroceni. Dar
cum pe bani publici se pot face
tot felul de experimente şi împlini
pofte extravagante (cum a fost şi
cea a altui referendum, pentru votul
uninominal, o toană sau „un eşec”
cum a recunoscut însuşi preşedintele
ce l­a iniţiat), lucrul s­a comis şi a
devenit istorie. De ce calitate e altă
poveste.
Cartea a fost alcătuită de însăşi
coordonatoare colecţiei Actual, Doina
Jela, ajutată de Runa Zaharia
­Irimescu, masterandă la SNSPA şi
reţine între coperţile ei doar articolele
din presa centrală românească.
Mo ti vele pe care s­a fundamentat
această decizie sunt enumerate de
Doina Jela într­un Argument care
mi­a atras atenţia şi totodată m­a
pus în gardă. „Nimic mai potrivit cu
profilul seriei ACTUAL ca antologia
de texte care urmează”, exclama
gra cila autoare a prefeţei. Or, pentru
a nu rata actualitatea nu s­a mai
răscolit presa din ţară ( cu excepţia
articolelor din Ediţie specială scrise
acolo de Cornel Nistorescu), dar nici
cele din presa internaţională. „Am
consultat pentru selecţia noastră
doar ziarele din Bucureşti, nu numai
pentru a reduce volumul de muncă,
ci considerând că în România, cel
puţin deocamdată, viaţa politică se
desfăşoară la Bucureşti”. Exprimare
cel puţin de două ori inabilă şi cu
atât mai supărătoare cu cât vine
din partea cuiva, precum Doina Jela,
care nu pierde nici o ocazie spre
a clama cât de democrată este.
Mai întâi, socotesc că ar fi teribil de
periculos dacă viaţa politică a unei
ţări s­ar desfăşura doar în Capitala
ei, iar imensul său rest s­ar afla într­o
dulce hibernare: Numai semn de
sănătate democratică nu ar fi un
astfel de lucru. La Bucureşti, e drept,