FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Cercul de la Sibiu
„Voi ajunge odată, având puterile nemărginite asupra mea cel
viu, să stăpânesc cu superioritatea mea pe ceilalţi oameni. Sunt om. Voi
fi cel dintâi dintre oameni”. (1938).
Nicolae Balotă 3 care consemnează în Caietul albastru o discuţie
târzie cu Negoiţescu, din 1955, crede în plus că opţiunea netă a fiului
reprezintă şi un act de revoltă (psihanalizabil, evident) de sorginte gideană
împotriva propriei familii, îndeosebi a tatălui: „Deşi îşi iubea părinţii,
împărtăşea «ura» lui Gide împotriva «Familiei» (...). Dar amintindu-l pe Gide,
nu putea să nu recunoască un motiv şi mai important al ataşamentului
său la legionari. Îi plăceau pentru că «erau frumoşi». Acţiunile lor erau
«virile» şi, chiar dacă în organizaţiile lor luau parte şi femei, domnea un
aer de camaraderie virilă care îl încânta (s.n.). Şi-apoi era în tot ce făceau
un soi de mister, acţiunile erau în mare parte oculte.”
Oricum ar fi, adeziunea tânărului pentru legionarism se dovedeşte
entuziastă şi sinceră. Moartea Căpitanului şi represiunea întreprinsă
împotriva Mişcării de către Carol al II-lea par să-l afecteze serios, fără
a-i zdruncina însă încrederea în destinul aureolat de glorie al Legiunii.
Junele scriitor are resurse infinite de visare şi un resort secret în stare a-l
propulsa spre fapte măreţe:
„Cluj, sâmbătă, 31 decembrie 1938
E ultima zi a anului care trece: 1938. A fost un an de mari frământări.
Un an straniu care nu lasă în urmă regrete. E poate o cămaşă a lui
Nessus de care suntem bucuroşi să scăpăm şi să o putem arunca
departe de noi. Intelectualiceşte mi-a fost favorabil, dar în suflet s-au
deschis prăbuşiri. Un ideal a fluturat zdrenţuit în vânt până ce ultimul
lui fir în destrămare s-a pierdut în colb. Şi totuşi, tinereţea mă ajută să
refac totul în orice clipă. Va veni vremea...” (s.n.).
Tonul este grav şi oracular mesianic, în stilul manifestelor ofensive
şi vituperante ale Mişcării. Estetismul său consubstanţial pare a-şi fi
găsit acum un neaşteptat debuşeu în admiraţia necondiţionată pentru
tipul de forţă masculină activă şi ofensivă, generoasă şi capabilă de
jertfă în acelaşi timp, pe care îl propunea Legiunea. Noul energetism
profesat de legionari („voinţă, curaj, energie”) îi induce ambiţii şi proiecţii
titaniene, bazate pe o nestăvilită energie şi pe un activism gigantesc
ce transcende puterile umane obişnuite:
„Duminică, 12 iunie 1938
Ion Negoiţescu e un scriitor în formaţie (...). Titanismul puterii sale
de muncă prevesteşte în el pe unul din cei mai formidabili oameni
ai secolului (...). Clarviziune. Omul, un mare patriot. Ambiţia lui,
generoasă.”
Ca un veritabil erou papinian este irezistibil atras de acel vivere
pericolosamente, ca expresia cea mai directă a vitalităţii creatoare. Îl
fascinează, ca pe atâţia străluciţi intelectuali ai epocii, atât retorica
123