FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Mircea Morariu
personajul elegant, rafinat, cu o graţie
studiată, dansantă, având în mână
o baghetă. Vadas László inventează
o nuntire între călugăriţa Anna şi
Walpurg, reînivat, anulată însă de
„autoreglarea de conturi” terminată
cu anihilarea tuturor personajelor, E
o soluţie expresionistă ce mi se pare
una posibilă, aşa cum cred că e întreg
spectacolul. Care beneficiază de
o scenografie adecvată, învingând
servituţile neprimitoarei Săli „Studio”
a Teatrului, scenografie semnată de
Albert Alpár, dar şi de un caiet de
sală elegant şi bogat în informaţie
întocmit de Gálovits Zoltán.
Lecţie despre India
MAITREYI după Mircea Eliade; Teatrul de Stat
din Oradea; Trupa „Iosif Vulcan”; Dramatizare
de Chris Simion şi Victoria Balint ; Regia artisti
că- Chris Simion; Scenografia- Oana Cernea;
Coregrafia şi consultanţa artistică- Carmen
Coţovanu Pesantez; Ilustraţia muzicală- Richard
Balint ; Cu- Mihaela Gherdan, Richard Balint,
Petre Ghimbăşan, Elvira Platon Rîmbu, Şerban
Borda, Lucia Rogoz, Sorin Ionescu Ciprian
Ciuciu, Adela Lazăr, Renata Rîmbu, Alexandru
Rois; Data premierei- 14 februarie 2008
La 18 noiembrie 1948, Mircea
Eliade nota în Jurnalul său- „Acum
douăzeci de ani, către orele cincisprezece
şi treizeci (aşa cred), o
porneam din Gara de Nord (din
Bucureşti) spre India. Mă revăd şi
acum în clipa plecării; îl revăd pe
Ionel Jianu cu cartea lui Jacques
Rivière şi cutia cu ţigarete, ultimele lui
cadouri. Aveam două valize mici. Ce
înrâurire a avut asupra mea această
călătorie, înainte de a avea douăzeci
şi doi de ani! Cum ar fi fost viaţa mea
fără experienţa Indiei la începutul
tinereţii mele? Şi încrederea pe care
o am de atunci- că orice s-ar întâmpla,
există mereu în Himalaia o grotă
138
care mă aşteaptă…”. Cei ce doresc să
afle la răspunsul la această întrebare
care, la vremea în care era pusă,
avea un iz retoric, au la dispoziţie
impresionanta operă eliadescă, dar
şi capitolul India esenţială din cartea
Încercarea labirintului- Mircea Eli ade
–Convorbiri cu Claude- Henri Rocquet
(Editura Humanitas, Bucureşti, 2007).
Considerată de traducătoarea ei,
Doina Cornea, drept „o carte care
formează”, Încercarea labirintului e,
de asemenea, una în care „Mircea Eliade
îşi defineşte …pe lângă metoda
sa de cercetare ca istoric al religiilor,
şi scopul acestei cercetări care este
redescoperirea spiritualităţii arhaice
şi primitive. Această redescoperire
este importantă pentru omul modern,
ea fiind o regăsire a propriilor sale
origini, şi – implicit – a identităţii
sale”.
Sigur e că experienţa lui Mircea
Eliade în India nu e condensată
doar în eseurile sale, în cărţile lui de
istorie a religiilor, ci şi în proze precum
Nopţi la Serampore, Maitreyi, Secretul
doctorului Honigberger sau în mai
puţin citata Isabel şi apele Diavolului.
Despre acest din urmă text, Mircea
Eliade îi mărturiseşte lui Claude-
Henri Rocquet că l-a scris spre a nu
se prăpădi în timpul iniţierii intense
în sanscrită. Dar dintre toate aceste
scrieri de ficţiune, Maitreyi este, fără
doar şi poate, cel mai citit. Despre
Maitreyi¸ Eugen Simion, unul dintre
cei mai avizaţi cercetători ai creaţiei
literare a lui Mircea Eliade, scria
că „reia problematica, atmosfera
şi tehnica epică din Isabel şi apele
Diavolului, „ şi că e „cartea care a atras
atenţia criticii româneşti asupra unui
tânăr indianist decis să conjuge într-o
naraţiune îndrăzneaţă tehnica epică
a lui Gide (jurnalul naratorului în
interiorul romanului) cu experienţele