FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Editorial
Miron Beteg
De la grupuri de interese
la grupuri de moralã
Cineva scria cã epoca modernã începe din clipa în care curvele
au îndrãznit sã spunã cã muncesc, iar clasa muncitoare a ajuns sã
susþinã despre ea însãºi cã a ajuns o curvã. Parafrazând, epoca
postdecembristã româneascã putem spune cã a început din momentul
în care politicienii s-au putut lãuda cã se fac cã muncesc, iar toþi cei
care au crezut în revoluþie au putut afirma despre ei înºiºi cã au ajuns
doar niºte biete curve electorale, folosite doar din patru în patru ani, e
drept, mai nou, ºi „european”.
Pentru cã, din punct de vedere moral, nu s-a întâmplat nimic.
Nimic nu s-a schimbat. Nu se aºtepta nimeni sã ne înghesuim în
autobuse cu îngerii ºi sã ajungem sã ajutãm sã treacã strada bãtrâne
zeiþe pe care nu le mai þin picioarele. Nu spera nimeni ca parlamentul
„democratic” sã semene cu o casã de odihnã din Rai sau ca mulþimea
de politicieni care s-a perindat pe la conducerea þãrii sã fie alcãtuitã
din heruvimi doxologi. Pânã la capãt, e dreptul oricui sã fie jeg, scârbã,
imoral, curvã ieftinã sau amant pidosnic. Oricine are voie sã iubeascã
sau sã urascã, sã fie rãu, inexact, cotropitor. Dar nici nu ne-am fi gândit
cã vom asista la aceastã hiperbolizare a discursului moralizator în mic,
la monumentalizarea accidentului, a ridicolului în discuþiile dintre
oamenii politici. Trãim o suficienþã a falsei moralitaþi de-a dreptul
scârboasã. Urâtã.
Locuim o þarã în care Gigi Becali ºi Corneliu Vadim Tudor primesc
distincþii masonice. Sunã straniu, dar e purul adevãr. Perfect camuflaþi,
amîndoi, într-un misionarism de mucava, jucîndu-ºi, ambii – în stiluri
total diferite – rolul de rakeþi, de recuperatori ai românismului autentic
se acuzã reciproc cã nu sunt nici buni români, ºi nici buni creºtini.
5