FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Ideea
Octavian Soviany
Orizonturile apocalipticului
(II)
(continuare din numărul trecut)
Şi totuşi orizontul apocalipticului este mai puţin malign decât
pare la prima vedere. Plasat sub semnul totalei in-diferenţe, a lipsei
dramatice de opţiune, spiritul apocaliptic îngurgitează semnele şi
obiectele, le absoarbe şi le asimilează, iar capacitatea sa de a asimila
nu e egalată decât de voracitatea lui paroxistică. Şi, ceea ce este
cu adevărat esenţial, el îngurgitează fără nici o selecţie, astfel încât
reelaborările sale cuprind, într-o totală devălmăşie, „ura deviată” şi
fervorile metafizice, materialismul cel mai grosier şi spiritualismul. De
altfel, vorbind despre „semnele vremurilor”, Rene Guenon sublinia faptul
că timpul apocaliptic se particularizează prin domnia cantităţii (ceea
ce duce la exacerbarea ideii de materialitate, căci doar materia este
măsurabilă), ajungându-se în felul acesta la un materialism vulgar,
care anulează orice tentativă de deschidere către spiritual, dar care
coexistă, în mod cu totul paradoxal, cu pseudo-spiritualismul. Acest
pseudo-spiritualism se manifestă ca un fenomen sincretic, mozaicând,
pe linia capacităţii de asimilare a apocalipticului, aspectele diverselor
credinţe şi gnoze. Lipsindu-i orientarea vectorială, el capată fizionomia
unei stranii religii fără fervoare (adică socratice) care, operând în
spiritul in-diferenţei ca marcă a inteligenţei disociative şi al gustului
pentru formele hibride (Nietzsche arăta în această ordine de idei că
arta socraticului este arta hibrizilor estetici, a operei şi a romanului),
se defineşte mai curând ca o anti-religie. Cu toată încărcătura lui de
demoniac, un asemenea sincretism are însă o dimensiune benignă de
99