FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Laborator
Bogdan Suceavă
64
Scriind Miruna
Lui Andrei Simuţ, care mi-a
sugerat scrierea acestui text
Mi s-a întâmplat să deschid ochii, adică să văd lucruri pe care să
mi le amintesc mai târziu, pe la jumătatea anilor şaptezeci. Pe vremea
aceea locuiam cu părinţii la Piteşti, şi mergeam deseori în nordul
judeţului Argeş. Bunicii mei trăiau amândoi, şi locuiau în Nucşoara, un
loc despre istoria căruia azi se scriu cărţi. Bunicii mei fuseseră toată
viaţa ţărani, dar povesteau amândoi foarte coerent şi atrăgător, în
felul lor, despre vremuri şi fapte pe care nu aş fi avut cum să le cunosc
altfel. Viaţa de la Nucşoara avea o particularitate neobişnuită: pentru
o vreme mi s-a părut că sunt rudă cu jumătate dintre locuitorii de pe
valea Râului Doamnei, ceea ce înseamnă cel puţin o jumătate din
Piteşti. Probabil din acest motiv nu am observat, în acele vremuri ale
paradisului, că lumea aceea păstra urmele unor tensiuni, ale unei
perioade istorice dificile. Dintr-un singur punct de vedere Nucşoara
era în viaţa reală un loc fericit: comuna aceea de munte scăpase
cooperativizării. Mai mult încă, satele acelea erau pe atunci încă vii,
în sensul societăţii tradiţionale, o stranie capsulă trimisă din alte vremi
către finele veacului XX, şi păreau să păstreze un gen de relaţii între
oameni care prin alte părţi nu ştiu dacă mai existau. Prima oară când
am realizat că ceva nu e tocmai în ordine cu iconomia vechii lumi a
fost în vara lui 1985, când un bătrân trecut de nouăzeci de ani s-a stins
şi am văzut efectul acestei dispariţii asupra celor din jur: cu toţii au avut