FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

Mircea Morariu
o realiza la un moment dat Mircea
Iorgulescu la postul mutat deja la
Praga, a vorbit despre nefericitul destin
al cărţii.
Da, au şi cărţile, asemenea oamenilor,
destinul lor. La o distanţă de
16 ani de la scrierea în prima formă şi
în preajma împlinirii a 26 de ani de la
decesul în condiţii cel puţin suspecte
al lui Noel Bernard, cartea a apărut la
Editura Curtea veche şi a fost lansată
cu ocazia ediţiei din noiembrie 2007
a Târgului de carte Gaudeamus. Am
aflat despre lansare şi am aşteptat cu
nerăbdare să intru în posesia volumului.
Aşteptare lungă, cu peri peţii.
Îndată ce am primit cartea, m­am
grăbit să o citesc. Am devorat­o în câteva
ore.
Înainte de orice altă consideraţie
a mea asupra volumului în cauză,
aş cita­o pe cea a Monicăi Lovinescu,
apreciere pe care o desprind din susamintitul
Jurnal . Notează Monica Lovi
nescu la 14 decembrie 1992­ „Mi­a
trimis Ioana Bernard volumul despre
Noel. Conţinând nu numai mărturii
despre el, dar şi o prezentare lungă,
scrisă de Ioana cu tact şi la modul
cursiv. Aflu azi, telefonându­i, că Geta
Dimisianu (pe atunci directoarea
edi turii Albatros) i­a refuzat volumul,
sub pretextul că mărturiile sunt nesem
nificative sau derizorii. Ioana nu
înţelege ce se ascunde sub refuzul ei
îndârjit. Nici eu. Cartea e departe de
a fi o operă majoră, dar dă seama,
cât mai complet, de activitatea lui
Noel. Esenţială pentru România”.
În ediţia apărută în 2007 la
Editura Curtea veche, Ioana Măgură
Bernard şi­a îmbunătăţit manuscrisul
şi l­a îmbogăţit cu ceea ce a
reuşit să afle din ceea ce conţin cele
56 de volume în care sunt adunate
notele făcute de Securitate despre
Europa liberă, despre Noel Bernard,
38
despre Vlad Georgescu, despre Emil
Georgescu. E util de reamintit că
atât Vlad Georgescu, care a condus
radioul de la München între 1983 şi
1988, cât şi Emil Georgescu, redactor
principal al Actualităţii româneşti,
până la atentatul comis împotriva
lui la 28 iulie 1981 şi la îndepărtarea
lui de la conducerea programului în
cauză, iar mai apoi dintre angajaţii
Radio­ ului (despre această a doua
situaţie, autoarea cărţii preferă să
nu ofere detalii, deşi, tot din Jurnalul
Monicăi Lovinescu aflăm că într­un
anume fel ea a fost legată de numele
lui Noel Bernard), au murit şi ei în
con diţii cel puţin ciudate, interven ţia
mâinii criminale a Securităţii nefiind
nicidecum exclusă. De altminteri, la
30 noiembrie 2001, când preşedintele
de atunci al României, Ion Iliescu, a
decorat o seamă dintre foştii angajaţi
ai Serviciului în limba română al
Eu ropei libere, în discursul său a făcut
referire la implicarea serviciilor
se crete româneşti în suprimarea unor
persoane incomode de la respectivul
post de radio. Nestor Ratesh, fost corespondent
la Washington şi o vreme
director al Departamentului românesc
al Europei libere, care pregăteş te
o carte pe această temă ce va apărea
curând în SUA, pre zent la Oradea cu
oca zia premie rei de gală a filmului lui
Alexandru Solomon Război pe calea
undelor, mi­a mărturisit într­o discuţie
privată că a doua zi după ceremonia
de corării, i­a solicitat, împreună cu
preşe dintele Complexului Europa Liberă­Libertatea,
o audienţă lui Ion
Iliescu, dornici să afle mai multe
des pre ceea ce părea că ştia fostul
preşedinte cu referire la relaţia deloc
tandră dintre Europa liberă şi
Securitate. Dl. Iliescu i­a încredinţat pe
oaspeţii săi principalului său con silier
de atunci, Ioan Talpeş, care înainte