FAMILIA Revistă de cultură Nr. 2 februarie 2008 ... - Revista Familia

George Achim
cultural de tip european, deschis şi sincron. Deşi bazat pe o etică a
livrescului de tip transilvan care presupune seriozitate, rigoare, acribie
şi măsură, modelul intelectual cerchist respinge de plano orice urmă
de abordare provincială ori îngust etnicistă.
Ori poate Cercul se legitimează în primul rând prin producţiile
individuale ale membrilor săi care, deşi apărute uneori târziu ori
postum, departe adesea de frenetica lor proiecţie juventină, rămân
capitole esenţiale de istorie literară. Doinaş este conştient şi el de aceste
paliere (separate adesea de distanţe apreciabile), când la începutul
anilor ’70 distingea între „ce a fost, ce trebuia să fie şi ce este Cercul de
la Sibiu”.
„Cercul literar de la Sibiu a fost, mai întâi, un grup de studenţi
eminenţi: tineri pentru care studiul serios al literaturii şi filosofiei intra în
procesul formării intelectuale, ca un dat absolut necesar. A fost, după
aceea, un grup de tineri scriitori pentru care valorile literare şi artistice
au devenit un fel de puncte cardinale. (...) În fine, Cercul literar a fost
un adevărat laborator artistic. E greu de spus acum care e valoarea
esenţelor ce s-au decantat în acest athanor; ştim însă că ele s-au limpezit
într-un climat al discernământului critic avizat, al respectului faţă de
opinia literară, al pasiunii pentru idei, al emulaţiei reciproce.
Ce trebuia să fie Cercul literar? Exact ceea ce a fost. Adică:
Scrisoarea manifest către E. Lovinescu, din 1943, Revista Cercului Literar
din 1945. În toate acestea e implicat un program literar bine definit,
precum şi o clară conştiinţă asupra artei şi a răspunderii noastre în
lumea în care trăiam.
Ce este azi Cercul literar? Un grup de prieteni, poate o familie de
spirit, (...), un climat de muncă şi delectare artistică. Cu mare întârziere
(un hiatus care se întinde pe distanţa a două decenii, n.n.), tinerii de
altădată sunt astăzi scriitori maturi care se definesc ei înşişi prin operele
lor (...)”.
Rămâne de discutat (şi posibil de amendat) afirmaţia precaută a
autorului cum că Cercul trebuia să fie doar ceea ce a fost prin primele
sale acţiuni cu adevărat vizibile, Scrisoarea către Lovinescu, respectiv
apariţia Revistei Cercului, or acestea constituiau doar preliminariile de
definire ideologică şi doctrinară ale unei mişcări literare care, datorită
cenzurii comuniste, nu a ajuns niciodată să se exprime cu adevărat
unitar, coerent şi fără oprelişti, cu netă individualizare a conştiinţei de
grup.
Să luăm pe rând şi să analizăm câteva dintre „ingredientele”
care au constituit reţeta intelectuală de succes a grupării sibiene,
constituindu-se totodată şi în diferenţa specifică ce o particularizează
esenţial. Înainte de a vorbi despre luările de poziţie teoretice, despre
angajament doctrinar estetic ori despre inovaţiile creatoare, aşa cum
116