Descarcă revista în format PDF - idea

arhivaÎn acest punct se ridicæ cîteva întrebæri. Unde øi-au gæsit loculde atunci structurile alternative øi contestærile aduse statu-quouluiindustriei artistice? Ce forme au luat ele? Mai este conceptulde alternativæ, aøa cum este el cunoscut prin aceastæ miøcare,viabil sau dezirabil? Vorbind despre generaflia din care faceparte – definitæ ca aproximativ cea a celor între 20 øi 32 de ani–, Mario Ontiveros, unul dintre cei care au moderat discuflia întregeneraflii condusæ de cætre National Association of Artists’ Organizations[Asociaflia Naflionalæ a Organizafliilor Artiøtilor](NAAO), scria:„Aceastæ generaflie s-a maturizat [fiind] perfect conøtientæ cænu existæ øi cæ nu a existat niciodatæ un (în)afaræ. Pentru mulfli, aconstrui un alt model decît «sistemul» sau «centrul» era o ideeproblematicæ, atît teoretic, cît øi practic. Poate din cauzæ cæ generafliade acum nu s-a luptat în timpul miøcærii de preluare a puteriipentru a construi casa alternativæ, va simfli mereu dezechilibrulputerii [provocat] de faptul de a træi sub acoperiøul altcuiva. Poatecæ aceastæ generaflie nu e væzutæ ca suficient de potrivitæ pentrucontinuarea, ca sæ nu spun nimic despre înstæpînirea asupraei, pentru cæ îi lipseøte necesara experienflæ politicæ øi socialæcomunæ. Pînæ la urmæ, 1968 nu face parte din memoria noastræpersonalæ – a fost experimentat ca un document, un momentdin istorie. De aceea, a susfline cæ prezentul dominator al anilor1970 a scurtcircuitat fluxul anilor 1990 nu înseamnæ a crea o antinomietendenflioasæ, voi contra noi, ci a explica faptul cæ aceastægeneraflie nu s-a mulflumit niciodatæ cu trîndæveala, cu a faceumbræ degeaba sau cu aøteptarea vreunei moøteniri“. 4Ce s-a întîmplat cu agendele øi practicile politice, culturale øi socialecare au catalizat iniflial domeniul? Existæ oare o continuitate?Unii susflin cæ, în interiorul institufliilor artistice care fuseseræ criticateøi contestate de inifliativele alternative, au intervenit modificærisemnificative. Unii spun cæ orice e posibil astæzi înmainstream-ul lumii artistice. Lucrînd de peste douæzeci de aniîn acest domeniu, pot atesta unele schimbæri bine-venite –strategii curatoriale mai cuprinzætoare în multe instituflii artistice,frontiere øi ierarhii dislocate între medii øi noi nivele ale democratizæriiculturale. Pot, de asemenea, atesta [existenfla unei] încæpæflînateopoziflii faflæ de schimbæri structurale esenfliale însistemul artistic. Ca reacflie la criticile øi la acuzafliile de elitism øide politici discriminatorii – [venite] din partea artiøtilor, a publiculuireal sau virtual, precum øi din cea a organizafliilor finanflatoare–, multe instituflii øi-au deschis larg porflile øi par a fi, în ultimii ani,mai democratice în ce priveøte [selecflia] celor ale cæror operevor fi expuse, subvenflionate, comandate øi colecflionate. Øi totuøi,tocmai cînd multe instituflii culturale aparflinînd mainstream-uluicæutau sæ redreseze într-o manieræ criticæ practicilemuzeografice elitiste, præbuøirea aproape totalæ a NEA a subminat funcflional potenflialele roluri civice pe careele sau arta le-ar fi putut juca. La începutul anilor 1990, institufliile mici øi mari cæutau parteneri pentru colaborareøi angajau consultanfli de marketing pentru a dezvolta strategii de a face bani, cu scopul de a-øi diversificasusflinerea financiaræ. În acelaøi timp, ceea ce a ræmas din finanflarea publicæ, la fel ca øi din subvenfliile pentruMichelangelo AntonioniThe Passenger, 1975, VHS-Version9