Descarcă revista în format PDF - idea

arhivatate care contestau radical sistemul producfliei øi al circulafliei artei. Cu toate cæ organizaflia nu a durat mai multde trei ani, ea a generat multe grupuri secundare øi ramuri øi a læsat, de fapt, o moøtenire care s-a manifestatea însæøi în numeroase moduri în cîmpul artei. Pe harta istoriei artei de dupæ ræzboi, AWC se caracterizaprintr-un grup destul de mare øi de divers de participanfli, dintre care mulfli erau artiøti øi critici foarte cunoscufli.În general, grupul cæuta sæ se opunæ separærii artei de societatea consideratæ în ansamblul sæu øi de chestiunilepolitice øi economice. AWC a adresat o serie de revendicæri tuturor marilor muzee din New York øi apus la cale demonstraflii øi evenimente cu o tendinflæ destul de radicalæ. De atunci nu a mai existat niciun altgrup aparflinînd cîmpului artei care sæ dea dovadæ de un astfel de sprijin extins, atitudine criticæ sau idealism.Ce-a ieøit din temporarul spirit colectiv øi din climatul politizat pe care le-a încarnat AWC? Înainte de toate,politizarea multor artiøti, muzeografi profesioniøti, critici øi istorici [ai artei] – nu doar a celor direct implicafli,ci øi a multor altora, graflie publicitæflii. Au avut loc, între artiøti øi oficiali ai muzeelor, dialoguri øi negocieri, demulte ori în contradictoriu, avînd rezultate diferite. Din AWC s-au næscut grupurisecundare øi ramuri cu o varietate de obiective øi strategii. Activitæflile AWC øi publicitateafæcutæ în jurul lor au fost cruciale øi au dus la crearea unor muzee locale,incluzînd Studio Museum din Harlem, El Museo del Barrio øi Bronx Museum forthe Arts. Artiøtii care împærtæøeau convingerile AWC încercau sæ controleze utilizareaøi circulaflia operelor lor øi sæ le amelioreze condifliile generale prin iniflierea unor spafliialternative administrate de artiøti, a unor galerii cooperaflionale øi prin gæzduirea unoractivitæfli spontane. 3Riscuri în economia culturalæ: ascensiune øi decædereSubvenflionarea federalæ øi de cætre stat a artelor era criticæ la adresa aparifliei øi dezvoltæriistructurilor artistice alternative. În 1972, pentru a sprijini nou-createle organizafliilocale cu profil artistic, National Endowment for the Arts [Fundaflia Naflionalæpentru Arte] (NEA) a inifliat, [în cadrul] Programului de arte vizuale, o categorie definanflare numitæ „Workshops“ [Workshopuri]. Aceastæ categorie a fost redenumitæ, în 1979, „Workshops/AlternativeSpaces“ [Workshopuri/Spaflii alternative], s-a transformat în „Artists’ Spaces“ [Spaflii ale artiøtilor] în 1980øi, în 1982, a devenit „Visual Artists’ Organisations“ [Organizafliile creatorilor de arte vizuale]. Subvenfliile alocateacestui sector au crescut de-a lungul întregului deceniu 1980 pînæ în 1989, când Congresul a începutsæ conteste øi legitimitatea NEA, øi bugetul sæu, demontînd, finalmente, împreunæ cu acestea øi eficacitateasa. În 1995, categoria „Visual Artists’ Organisations“ nu mai exista deja, øi nici vreo cale de finanflare de cætreNEA a micilor organizaflii nonprofit.Subvenflionarea publicæ pentru spafliile øi structurile alternative a fost însoflitæ de un conflict. Pentru a se respectainstrucfliunile de finanflare, erau necesare structuri ierarhice, iar operafliile cotidiene s-au birocratizat.Menflinerea unui program deschis øi flexibil a ajuns sæ aibæ prea pufline øanse de realizare în aceste condifliicare solicitau planificarea programului – uneori cu ani înainte – øi o strictæ respectare a procedurilor administrative.În timp, pe mæsuræ ce spafliile øi organizafliile care formau sectorul alternativ adoptau modelele organizaflionaleale afacerilor øi ajungeau sæ se înrædæcineze tot mai adînc în practicile tipizate rezultate din urmareainstrucfliunilor pentru administrare øi programare impuse de agenfliile finanflatoare, au apærut printre artiøti noideziluzii øi insatisfacflii, de astæ datæ provocate chiar de alternative. Relaflia simbioticæ dintre subvenflionareapublicæ a culturii øi dezvoltarea sectorului artistic alternativ este previzibilæ. Prinse în aceastæ istorie, multe structurialternative au sfîrøit prin a deveni opusul lor, ajungînd pînæ la urmæ sæ semene cu acele lucruri cærora încercauiniflial sæ se opunæ.Piafla artisticæ s-a extins uluitor în anii 1980. Aceastæ extindere øi escaladarea atacurilor împotriva subvenflionæriipublice a culturii – care au devenit øi mai virulente începînd cu 1989 – ar trebui înflelese ca niøte forfle conexeøi care parflial coincid. Exaltærilor din presa dominantæ, care, pe la mijlocul anilor 1980, au fæcut arta profitabilæøi superficialæ, le-a urmat rapid demonizarea artiøtilor de cætre [Asociaflia] Drepturilor Creøtine øi zugrævireaartei ca o ameninflare moralæ la adresa societæflii americane. Pe acest fundal, forflele congregaflionale øi-au aøezatefectiv în capul agendei „scoaterea guvernului afaræ din culturæ“, læsînd astfel arta sæ se legitimeze singuræ, saunu, pe piafla ideilor. Structura alternativæ a reflelelor artistice nonprofit – mediul care cultiva arta criticæ, experimentalæsau controversatæ – a fost o primæ victimæ a aøa-numitelor ræzboaie culturale.Business sign, ca. 19887