Descarcă revista în format PDF - idea

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)ireparabilæ e una de pasaj la limitæ –, a credita prosteøte, nelimitat, subiectivitatea„sælbaticæ“ a copilului, prin definiflie incompletæ, dorinflele ei in-forme,e la fel de iresponsabil.)A ne fixa însæ atenflia exclusiv – øi oarecum voyeuristic – pe genul acesta strident,mizerabilist de cazuri de abandon (în mod limpede grave, dar pentrucare de bine, de ræu existæ mijloacele legale øi practice ale unei intervenfliide urgenflæ), înseamnæ totuøi a ne orbi singuri în privinfla unui curs mainstreamal lucrurilor, unul devenit deja banal în viafla cotidianæ a majoritæflii familiilorurbane. Cu atît mai banal cu cît oamenii sînt mai bine, mai „reuøit“ (adicæmai pasiv) integrafli – efectiv sau în aspirafliile lor de „stil“ de viaflæ, de nivelde consum a orice li se poate vinde în schimbul banilor lor (chiar øi pe datorie),de la vise de fericire personalæ sau „împreunæ cu cei dragi“ la „(pachetede) servicii“, neapærat „profesionalizate“, de asistenflæ/substituflie parentalæ,pedagogicæ, educativæ, recreativæ etc. – de cætre societatea aøa cum esteea modelatæ, în mod asemænætor pretutindeni, de forflele øi tendinflelecare øi în România au izbutit deja, în linii mari, în a-øi face treaba. Un cursal lucrurilor care, dacæ se va dovedi a fi chiar færæ recurs posibil (øi el devinedin ce în ce mai greu de surmontat la un nivel strict individual, privat, în aøamæsuræ e vorba de tendinfle structurale), ar putea semnifica o mutaflie antropologicæ(societalæ, culturalæ) cu adeværat neliniøtitoare. Ea ne bate la uøævenind din viitor – din viitorul copiilor copiilor noøtri livrafli, expuøi tot mai neprotejatinstanflelor care se oferæ binevoitoare sæ ne ocupe locul în viafla lor (deexemplu: publicitate direct adresatæ, campanii de marketing de-a dreptulîn øcoli, sub pretextele cele mai virtuoase, inclusiv propagandæ religioasæ orimoralizatoare acoperitæ fæcutæ cu aceleaøi metode, conflinuturi multimediaproiectate anume de cætre industriile de divertisment ø.a.m.d.). Øi ea va fiinevitabilæ dacæ alibiurile pe care ni le gæsim tot mai des (cu cele mai buneintenflii, desigur) pentru demisiile øi dezertærile noastre, ca øi supralicitærilecompensatorii (fiindcæ difuz culpabile) în „ræsfæflurile“ pe care aceleaøi instanfleni le pun la dispoziflie din beløug, de fapt o fugæ înainte în acest gen de abandon,vor reuøi sæ ne întunece privirea. Øi vigilenfla.Note:1. Aici nu avem a ne limita doar la accepflia politicæ clasicæ a nofliunii. Un raport de contract socialimportant, decisiv pentru societæflile noastre moderne este deopotrivæ øi acela socio-economical salariului (raport între capital øi muncæ); sau, la o altæ extremitate a cîmpului socio-economic øicîøtigînd o importanflæ strategicæ – prin consecinfle – la momentul actual, raportul dintre acflionariatulglobal al unei multinaflionale, respectiv conducerea ei executivæ øi societæflile locale unde eaare activitæfli cruciale pentru acele societæfli. Øi, pentru a nu omite un element iaræøi important dintablou, însæøi proprietatea ca atare (atributul „privatæ“ face, aici, un cvasipleonasm); în mæsura încare este øi ea un condensat al (istoriei) unor raporturi sociale øi deci un rezultat de aceeaøi naturæ,participæ øi ea la dispozitivul contractului social, øi chiar sub un dublu aspect: o datæ, ca presupoziflielogico-transcendentalæ a sa, iar a doua oaræ ca limitæ a cîmpului socio-logic subîntins empiric deceea ce are sensul unui asemenea contract.2. În ordinea juridicæ consubstanflialæ unei asemenea fondæri, subiectul de drept nu are vîrstæ øi, dealtfel, în principiu, nici o caracteristicæ naturalæ preexistentæ acestei ordini; aøadar, în ochii legii, øiîn principiu, subiecflii nu au nici sex (gen), nici rasæ, nici etnie (care e altceva decît naflionalitatea)etc. Acesta e raflionamentul care e extrapolat apoi pentru a garanta drepturi „speciale“ pentru handicapafli,bolnavi mental etc. (respectiv un „supliment“ de drept pentru a corecta, prin egalitatea înfafla legii, contingenfla inegalitæflii naturale); printr-o altæ derivaflie analoagæ a aceluiaøi raflionamentse pot apoi justifica prevederi de drept subsumabile „discriminærii pozitive“ etc. Limita de factounde putem constata azi cæ aceastæ logicæ se împotmoleøte o constituie situafliile pentru care legislatorulcautæ „sprijin øi luminæ“ din partea deliberærilor fæcînd lotul prin excelenflæ al bioeticii.Aceasta e instanfla reflexivæ unde se chestioneazæ, la propriu, cînd vine pe lume subiectul (la naøtereasa sau mai înainte? øi cît de înainte? – legat de dezbaterile privitoare la aspectele etico-juridice aleavortului, la cele privind procreaflia genetic asistatæ, cercetærile pe embrioni, clonarea în scop teratoo,succeeded in doing their work. A course of things which, if is to be provento allow no recourse whatsoever (and it does become more and more difficultto surpass at a strictly individual, private level, as it largely implies structuraltrends), could mean a really disturbing anthropological (cultural, societal) shift.It’s knocking at our door from the future – our children’s children future, delivered,exposed ever more unprotected to the instances which benevolentlyoffer to replace us in their lives (for instance, directly addressed advertising,marketing campaigns in schools, under the most virtuous pretences, includingcovert religious or moralizing propaganda using the same methods, multimediacontents especially projected by entertainment industries and so forth).And it will indeed be unavoidable if the alibis we more often find (with the bestintention, of course) for our resignations and defects, as well as the compensatory(because diffusely culpable) outbids for the “spoils” those same benevolentinstances so generously offer, in fact a flight ahead in this kind of abandonment,will get to blur our view. And our vigilance.Translated by Alex MoldovanNotes:1. Here we don’t have to limit ourselves to the classic political sense of thenotion. An important social contractual relation, decisive in our modernsocieties, is also the salary’s social-economic one (relation between capitaland labour) or, at the other extreme end of the social-economic field andgaining a strategic significance – through its consequences – at the presenttime, the relation between the global shareholder stuff of a multinationalcompany, namely its executive board, and the local societies wherein itsactivities are crucial. And let’s not forget another important element of thepicture, the propriety itself (the attribute “private” is quasi-pleonastic here);inasmuch as it is a condensate of the history of some social relations andthus a result of the same kind, it takes part, too, in the social contract’sdevice, and this in a twofold manner: first as a logical-transcendental presuppositionof it, and, secondly, as a limit to the social-logical field empiricallysubtended by the meaning of such a contract.2. For the juridical order consubstantial to such a foundation, the subject ofthe law has no age and, as a matter of fact, no other natural characteristicpre-existent to this order; so, before the law, and in principle, the subjectshave no gender, no race, no ethnicity (which is different from nationality),etc. This argument is extrapolated then in order to guarantee “special”rights for the handicapped, for the mentally ill, etc. (in fact a law “supplement”meant to redress, by making them equal before the law, the contingencyof natural inequality); then by another analogous derivation of thesame argument, law stipulations as “positive discrimination”, etc., can bejustified. Today we can see that the de facto limit where this logic stumblesconsists of the situations wherein the legislator looks for “support and light”from the debates falling, by all means, under the head of bioethics. This isthe reflexive instance where they literally ask the question of when does thesubject come into the world (at his birth or before? and for how long before?– with regard to the debates concerning the ethical-juridical aspects ofabortion, those related to the genetically assisted procreation, the embryoresearch, the therapeutic cloning, etc.), and when does it end (dilemmas ofeuthanasia). However, the bioethical reflection doesn’t have another guidingconcept of subject but that already equivalent to its old modern metaphysicalsense, with its juridical and ethical-political applications.3. Eli Eli lama sabachthani: [“et circa horam nonam clamavit Iesus voce magnadicens Heli Heli lema sabacthani hoc est] Deus meus Deus meus ut quiddereliquisti me” (Vulgata); “... Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné?”;“... Mein Gott, mein Gott, warum hast du mich verlassen?”;“... My God, my God, why hast thou forsaken me?” (Matthew. 26: 47).This is, of course, the fulgurant etymon of the abysmal experience of beingabandoned and, at the same time, the very first discursive occurrence, froma Western point of view, for its communication; where the sense of theabandon situation (state) is expressed, condensed from within, so to speak117