împotriva cærora nici bogæflia, nici naflionalitatea stræinæ nu furnizeazæimunitatea necesaræ. Aceste ameninflæri îi conduc atît pe profesioniøtiiautohtoni, cît øi pe investitorii stræini spre medii mai sænætoase, în stræinætatesau spre suburbii mai sigure.*Orientul Mijlociu islamic, unde problemele familiare flærilor în curs dedezvoltare au fost exacerbate de enorme dislocæri sociale øi politice,reprezintæ, la nivel global, cea mai apropiatæ ameninflare la adresa securitæfliioraøelor. În încercarea de a adopta modele occidentale de construirea oraøelor, în cursul secolului XX, multe oraøe islamice auslæbit legæturile tradiflionale ale comunitæflilor øi cartierelor, eøuînd însæîn înlocuirea acestora cu soluflii alternative moderne øi social raflionale.Aceastæ transformare, conform istoricului Stefano Bianca, „a secætuitforflele modelatoare ale identitæflii culturale“, læsînd în urmæ o populafliealienatæ de mediul ei din ce în ce mai occidentalizat. Alienarea a fostaccentuatæ de conflicte politice, dintre care cel mai important e luptacu Israelul, avansat din punct de vedere militar øi economic. Aspirafliileoraøelor islamice øi, în special, ale celor arabe sînt continuu zædærnicitenu doar de eøecuri economice, sociale øi de mediu, ci øi de umilinflerepetate pe cîmpul de luptæ.Într-o mare mæsuræ, societæflile islamice au eøuat øi în a se adaptastandardelor cosmopolite necesare competifliei în cadrul unei economiiglobale. Beirut, oraøul arab cel mai bine poziflionat dupæ succesul cosmopolit,a decæzut datoritæ conflictelor civile neîncetate øi nu a fæcuteforturi serioase de reconstrucflie decît începînd cu sfîrøitul anilor1990. Alte oraøe islamice de potenflial succes, cum ar fi Teheran sauCairo, încæ nu au stabilitatea socialæ øi sistemele legale transparente esenflialepentru atragerea de investitori stræini. Pînæ øi cele mai bine administrateflæri islamice, precum Emiratele Arabe Unite, suferæ încæ desisteme politice øi legale mult mai arbitrare decît cele occidentale, lafel ca øi statele asiatice care adæpostesc mari oraøe precum Singapore,Taipei, Seul øi Tokio.Din mediul dificil din Orientul Mijlociu s-a næscut probabil cea mai mareameninflare la adresa viitorului oraøelor moderne – terorismul islamic.Teroriøtii islamici privesc Occidentul, în special marile sale oraøe, dreptintrinsec rele, exploatatoare øi nonislamice. Un savant arab a etichetatliderii miøcærii islamiste drept „fii mînioøi ai unei generaflii ratate“, careau væzut visul secular al unitæflii arabe eøuînd în corupflie, mizerie øi haossocial. În cea mai mare parte, mînia lor a fost incubatæ nu în deøerturisau în mici sate, ci în oraøe islamice majore, cum ar fi Cairo, Jeddah,Beirut øi Kuwait. Unii au fost multæ vreme rezidenfli ai New Yorkului,Londrei sau Hamburgului øi experienfla lor în stræinætate nu pare decîtsæ le fi accentuat furia lor faflæ de Occident øi oraøele sale. Încæ din 1990,un terorist, un egiptean træind la New York, vorbea de „distrugerea pilonilor,cum ar fi infrastructura lor turisticæ de care sînt mîndri øi înaltelelor clædiri globale de care sînt mîndrii“. Unsprezece ani mai tîrziu,acea furie a zguduit lumea urbanæ din temelii. Pe lîngæ suferinflele deordin economic øi social cu care trebuie sæ se confrunte, oraøele trebuieacum sæ se lupte øi cu perspectiva distrugerii fizice.*Actuala ameninflare la adresa prosperitæflii øi supraviefluirii oraøelorreprezentatæ de tîlhari vag afiliafli în loc de state are precedente istorice.Unele din cele mai grave distrugeri provocate oraøelor în trecut sedatoreazæ popoarelor migratoare øi unor mici bande de tîlhari. Dar,în ciuda factorilor potrivnici, <strong>idea</strong>lul urban a demonstrat o rezistenflæremarcabilæ. Frica e rareori suficientæ pentru a-i opri pe constructoriihotærîfli ai oraøelor. Într-adevær, în mijlocul ameninflærilor teroriste crescînde,oficiali øi urbaniøti, în oraøe ca New York, Londra, Tokio øiShanghai, continuæ sæ facæ planuri pentru noi clædiri de birouri øi alteedificii impunætoare.Dar mult mai importantæ decît construirea de noi clædiri va fi, pentruviitorul oraøelor, valoarea pe care oamenii o acordæ experienflei urbane.Clædirile øi avantajele naturale (proximitatea faflæ de oceane, rîuri, axecomerciale sau autostræzi) pot contribui la fondarea unui oraø øi pot ajutala dezvoltarea sa, dar nu pot susfline succesul sæu. În sfîrøit, un mareoraø se bazeazæ pe acele lucruri care insuflæ cetæflenilor sæi un ataøamentparticular øi puternic øi care diferenfliazæ un anumit loc de un altul.Zonele urbane trebuie sæ se poatæ agrega în jurul unei conøtiinfle carele uneøte rezidenflii într-o identitate pe care o împærtæøesc. „Oraøul eo dispoziflie mentalæ“, observa marele sociolog Robert Ezra Park, „uncorp de obiceiuri øi de atitudini øi sentimente neorganizate.“Fie în centrele urbane tradiflionale, fie în periferia în extindere, problemelelegate de identitate øi comunitate determinæ, în continuare, în maremæsuræ, care locuri vor avea succes. În acest sens, locuitorii contemporaniai oraøelor se confruntæ cu multe din aceleaøi probleme cu carese confruntau øi fondatorii urbanitæflii. Creatori ai unui nou tip de umanitate,acei locuitori timpurii ai oraøelor s-au gæsit confruntafli cu problememult diferite de cele ale comunitæflilor nomade preistorice øi ale sateloragricole. Oræøenii au trebuit sæ învefle cum sæ coexiste øi sæ interacflionezecu stræini din afara clanului sau tribului lor. Aceasta i-a forflat sæ gæseascænoi metode de codificare a comportamentului øi de determinare aceea ce era în general acceptabil, în viafla de familie, comerfl øi discurssocial. Anterior, preoflimea asigura aceastæ instrucflie. Autoritatea lorfiind de origine divinæ, preoflii puteau sæ stabileascæ regulile pentru variaflirezidenfli ai unui centru urban specific. Mai mult, conducætorii îøi consolidaustatutul susflinînd cæ oraøele lor reprezintæ reøedinflele anumitorzei. Sanctitatea unui oraø era legatæ de rolul sæu de centru spiritual.Aproape peste tot, marile oraøe clasice erau îmbibate de religie øi instruitede aceasta. „Oraøele nu se întrebau dacæ institufliile pe care le-au adoptatsînt utile“, remarca istoricul clasicist Fustel de Coulanges. „Acesteinstituflii fuseseræ adoptate pentru cæ aøa dorise religia.“ În discufliile contemporanedespre condiflia urbanæ, acest rol sacru a fost prea des ignorat.Într-adevær, abia apare în multe dintre cærflile contemporanedespre oraøe øi în discuflii publice despre situafliile dificile ale acestora.Ceea ce ar pærea ciudat pentru rezidenflii oraøelor antice, clasice,medievale sau chiar victoriene. „Noii urbaniøti“ arhitecfli øi experfliiurbaniøti din ziua de azi vorbesc des despre nevoia oraøelor de spafliuverde, conservare istoricæ øi protecflia mediului, dar se referæ rareorila nevoia de a avea o viziune moralæ puternicæ, care sæ flinæ oraøele unite.Eøecul lor în a face astfel e o reflecflie naturalæ a mediului urban de azi,cu accentul sæu pe moda trecætoare, probleme stilistice øi celebrareaindividului înaintea familiei sau a comunitæflii stabile. Perspectiva post-160
versomodernæ asupra oraøelor, dominantæ în majoritatea literaturii academice,deconstruieøte øi mai hotærît valorile morale comune, væzute dreptnu mai mult decît aspecte iluzorii a ceea ce un profesor germaneticheta drept „microcosmosul creøtin-burghez“.Atitudinile nihiliste de acest tip, adoptate la scaræ largæ, s-ar putea dovedila fel de periculoase pentru viitorul oraøelor ca øi ameninflarea teroristæ.Færæ un sistem de credinfle larg împærtæøit, ar fi extrem de dificilsæ ne imaginæm un viitor urban viabil. Pînæ øi într-o eræ postindustrialæ,nota sociologul Daniel Bell, soarta oraøelor continuæ sæ se învîrtæ înjurul unei „concepflii despre virtutea publicæ“ øi al „întrebærilor clasiceale polisului“. În concepflia lui Bell, oraøele din Vestul modern s-au bazatpe aderenfla vastæ la <strong>idea</strong>luri clasice øi iluministe – proces echitabil, libertatea credinflei, drepturile fundamentale de proprietate –, pentru aîncorpora diverse culturi øi pentru a face faflæ unor noi provocæri deordin economic. Distrugerea acestor principii esenfliale, în numele pieflei,al separatismului multicultural sau al dogmelor religioase, ar læsa oraøulcontemporan din Occident færæ ajutor în fafla gravelor provocæri viitoare.Aceasta nu vrea sæ sugereze faptul cæ Vestul aroferi singurul model rezonabil pentru atingereaordinii urbane. Istoria abundæ de modele dezvoltatesub auspicii explicit pægîne, musulmane,confucianiste, budiste øi hinduse, iar oraøul cosmopolitprecedæ cu mult iluminismul. În timpurilenoastre, probabil cel mai notabil succes înconstruirea de oraøe a avut loc sub sisteme decredinfle neoconfucianiste, amestecate cu raflionalismuløtiinflific importat din Occident. Aceastæconvergenflæ, un amalgam de tradiflie øi modernitate, a învins în celedin urmæ maoismul, care era o intenflie de distrugere a tuturor vestigiiloraparflinînd trecutului cultural al Chinei.Trebuie sæ speræm cæ lumea islamicæ, descoperind valorile occidentale,îøi va gæsi în propriul trecut glorios – împletit cu valorile cosmopoliteøi credinfla în progresul øtiinflific – mijloacele de a-øi salva civilizaflia urbanæproblematicæ. Metropola anticæ a Istanbulului, cu mai mult de nouæmilioane de locuitori, a demonstrat cel puflin posibilitatea de reconcilierea unei societæfli fundamental musulmane cu ceea ce un urbanist turcnumea „o fafladæ globalizatæ cultural“. Succesul continuu al acestuimodel cosmopolit, printre asalturile diferitelor ramuri intolerante aleislamului, ar putea contribui semnificativ, în noul secol, la pæstrarea progresuluiurban în lume.Într-o eræ a globalizærii intense, oraøele trebuie sæ învefle sæ îmbine preceptelelor morale cu abilitatea de a acomoda diferite populaflii. Într-unoraø de succes, chiar øi cei care împærtæøesc alte credinfle trebuiesæ aøtepte o dreptate esenflialæ din partea autoritæflilor, la fel cum fæceaudhimmis (nonmusulmanii) în timpul anilor de glorie ai islamului. Dacæaceastæ aøteptare nu poate fi îndeplinitæ, comerflul decade inevitabil, ritmuldezvoltærii culturale øi tehnologice e încetinit øi oraøele trec de ladinamism la stagnare øi în cele din urmæ la ruinæ.Braudel, „un oraø e mereu un oraø, indiferent de localizarea sa, atît întimp, cît øi în spafliu“. Bernal Díaz, soldatul lui Cortés cu care începeaacest eseu, a întîlnit o urbanitate complet stræinæ – marele oraø Tenochtitlán–, care totuøi prezenta caracteristici întîlnite la oraøe europeneprecum Sevilla, Antwerp øi Constantinopol. Tenochtitlánul era ancoratde un mare centru religios, adæpostea piefle largi, vibrante øi era situatîntr-o locaflie siguræ, care permitea o viaflæ urbanæ dinamicæ.Pentru a avea succes azi, zonele urbane trebuie sæ îndeplineascæ, în continuare,aceste trei funcflii esenfliale: sæ creeze un spafliu sacru, sæ furnizezesecuritate primaræ øi sæ favorizeze comerflul. În extinsele oraøeale flærilor în curs de dezvoltare, lipsa unei economii sænætoase øi absenflaunei ordini politice stabile se dovedesc a fi principalele probleme. Problemelecritice cu care se confruntæ regiunile urbane occidentale,precum øi pærflile dezvoltate ale Asiei de Est øi Sud sînt de naturæ diferitæ.Deøi sigure øi prospere, acestor oraøe pare a le lipsi un simfl comunal spafliului sacru, al identitæflii civice øi al ordinii morale. Iar studierea istorieiurbane sugereazæ cæ oraøele prospere færæ coeziune moralæ sau færæun simfl al identitæflii civice sînt condamnate ladecadenflæ øi declin.E speranfla mea cæ oraøele contemporane – oriundear fi situate – vor gæsi metode de a-øi îndeplinifuncfliile istorice øi de-a face acest secol,primul în care majoritatea oamenilor træiesc înoraøe, un secol urban, nu doar în termeni demografici,ci øi prin recunoaøterea valorilor transcendente.Traducere de Natalia BuierAcest eseu face parte din noul volum al lui Joel Kotkin, The City: A Global History. Text preluat,cu amabila autorizare a editorului american, din The Wilson Quarterly, Spring 2005, publicatde Woodrow Wilson International Center for Scholars. Copyright 2005 by Joel Kotkin.Cred cæ experienfla urbanæ e universalæ, în ciuda diferenflelor de rasæ,climæ, locaflie øi timp. Aøa cum observa istoricul francez Fernand161
- Page 1 and 2:
wartæ + societate / arts + society
- Page 3 and 4:
Aspirafliile celor care ar vrea sæ
- Page 5 and 6:
+ (copii abandonafli. 109 Cînd aba
- Page 7 and 8:
arhivaJulie Ault øi Martin Beck s
- Page 9 and 10:
arhivatate care contestau radical s
- Page 11 and 12:
arhivaÎn acest punct se ridicæ c
- Page 13 and 14:
arhivaevenimente care au avut ca re
- Page 15 and 16:
arhivadurabilitæflii materialului
- Page 17:
arhivarezistenflei culturale øi so
- Page 21 and 22:
arhivasucces considerabil în ce pr
- Page 23 and 24:
arhivaWesleyan University Press/Uni
- Page 44 and 45:
10.01.2006-27.03.200610.01.2006-27.
- Page 46 and 47:
Am vorbit la telefon cu Jaw. Se va
- Page 48 and 49:
Blow Up. Îmi place la nebunie cum
- Page 50 and 51:
Tom SandqvistØtefan Constantinescu
- Page 52 and 53:
Øtefan ConstantinescuTom Sandqvist
- Page 54 and 55:
Cristi PogæceanModernist Bird Hous
- Page 56 and 57:
story, the essence that is. The cul
- Page 58 and 59:
O discuflie cu Ion GrigorescuHans U
- Page 60 and 61:
imagini sînt foarte aproape de oam
- Page 62 and 63:
Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé,
- Page 64 and 65:
I.G.: Da, chiar øi azi, nu existæ
- Page 66 and 67:
I.G.: Nu, n-a fost aøa. Montaseræ
- Page 70 and 71:
Lia Perjovschi Timeline, 2006, Inns
- Page 72 and 73:
Lia PerjovschiTimelineMarcel Ducham
- Page 74 and 75:
workshops, art coaching for the you
- Page 76 and 77:
create for themselves anymore, but
- Page 78 and 79:
76Ján MančuškaRepeated Interior,
- Page 80 and 81:
Ján MančuškaReinigungsgesellscha
- Page 82 and 83:
particulare) specializate, care au
- Page 84 and 85:
Astfel, Balkan Konsulat a devenit v
- Page 86 and 87:
lucru e destul de adeværat øi în
- Page 88 and 89:
privinfle, sînt optimistæ. Pentru
- Page 90 and 91:
înfleles, nouæ, celor care lucræ
- Page 92 and 93:
el de rolul curatorului. Totul s-a
- Page 94 and 95:
Dorota JurczakThe Grandmother Saw t
- Page 96 and 97:
Gillian WearingDrunk, 1999, video s
- Page 98 and 99:
Steven ShearerPoems, 2006, mock up
- Page 100 and 101:
Promised Landsla Haus der Kulturen
- Page 102 and 103:
discurs critic (social, politic, de
- Page 104 and 105:
Carlos GaraicoaNow Let’s Play to
- Page 106 and 107:
din toate orizonturile, o reflecfli
- Page 108 and 109:
insertÎn octombrie 2005, am discut
- Page 110 and 111:
Dosarul „Copii abandonafli. Pæri
- Page 112 and 113: tru democrafliile moderne. - În es
- Page 114 and 115: subiect al subiectului modern (aøa
- Page 116 and 117: cenzuri øi færæ vinovæflii, cu
- Page 118 and 119: prehensiuni empatice, ne poate face
- Page 120 and 121: peutic etc.) øi cînd se ispræve
- Page 122 and 123: Bestiar de copiiImaginarul social p
- Page 124 and 125: mai ales în cazul expulzærilor pe
- Page 126 and 127: Mama nu eZsuzsa SelyemVineri, 3 mar
- Page 128 and 129: (Desigur, în caietul mamei nu se
- Page 130 and 131: Miercuri, 9 martie. Peste douæ zil
- Page 132 and 133: øi condifliile infrapolitice ale l
- Page 134 and 135: cît în cazuri extreme. Dar, prin
- Page 136 and 137: Din primii ani de viaflæ, televizo
- Page 138 and 139: promisiunea (nicicînd øtiind dac
- Page 140 and 141: „prea aproape“ de mine, incande
- Page 142 and 143: cærui raport cu lumea. Proximitate
- Page 144 and 145: Abandon preexterminatorul:societate
- Page 146 and 147: Marile probleme ale României nu s
- Page 148 and 149: Mic tratat despre abandonNe abandon
- Page 150 and 151: toare: prin abandon - aøa-numita
- Page 152 and 153: Frumoasele edificii metafizice, în
- Page 154 and 155: teze øcoala øtiinflelor øi a teh
- Page 156 and 157: priveøte natura. Totodatæ însæ,
- Page 158 and 159: Paulo, 2002, pp. 44-55 - a fost rea
- Page 160 and 161: S-a observat o creøtere statistic
- Page 164 and 165: Oraø al paniciiPaul Virilio„Atun
- Page 166 and 167: lor. E o torturæ „civilæ“, ca
- Page 168 and 169: s-o cîøtigæm. Acum, aceastæ lup