promisiunea (nicicînd øtiind dacæ flinutæ) a imediateflii, a lui „de fiecare datæca prima datæ“, a experienflei de dincoace de limbaj, a narativitæflii-eveniment.Note:1. Pentru o introducere în dezbaterile actuale privitoare la biopoliticæ, vezi studiile de la rubrica „verso“din #20/2005 al revistei IDEA artæ + societate.2. Ar fi de spus tot atît de multe lucruri despre relaflia devenitæ incontrolabilæ øi tot mai greu de înflelesdintre copil øi computer.3. Copiii sînt învæflafli de la o vîrstæ cît mai fragedæ cæ au un sine care trebuie cultivat, grædinifla øi apoiøcoala îi obiønuiesc cu un travaliu reflexiv prin care sæ-øi modeleze o personalitate proprie, autonomæ,capabilæ sæ-øi exprime coerent dorinflele, aøteptærile, evaluærile. Una dintre practicile celemai frecvente, introdusæ în øcoalæ imediat dupæ învæflarea scrisului, este practica jurnalului, în carecopiii îøi noteazæ zi de zi mai puflin experienflele cu profesori, cu colegi, cu pærinfli sau cu lumeadin jur, cît impresiile øi sentimentele pe care le încearcæ în aceste întîlniri øi evenimente. Ei sînt solicitafliastfel, prin tehnici ludice øi exerciflii colective, sæ-øi interogheze eul embrionar, sæ se adreseze lorînøile ca unui alter ego, sæ-øi întreflinæ vie o sensibilitate øi o afectivitate germinînd în primul rînddin întîlnirea cu sine øi din efectele pe care întîlnirea cu ceilalfli le produce asupra acestui sine. Înaintede a fi o conøtiinflæ sau o rafliune, eul este o membranæ fragilæ, vibrînd aleatoriu la impulsurile exterioare.Suprafaflæ de contact întinsæ din toate pærflile, subflire øi supusæ în orice clipæ presiunilor dinafaræ, afectivitatea instabilæ a copilului fline loc de judecatæ, atît pentru el însuøi, cît øi pentru cei maricare-l înconjoaræ. Nesigur pe sine, vulnerabil la intensitatea øi frecvenfla contactelor cu exteriorulsau cu propriul interior haotic, copilul reacflioneazæ disproporflionat; numai cæ orice exces în reacflieeste amendat raflional øi moral de cætre posesorii acestor facultæfli, împresurînd copilul, în cercurileconcentrice, tot mai mici, ale comportamentului cuviincios, civilizat, „matur“.136
+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)Pærinte-copil, copil-pærinte– schifla unui chip comunMatei GeorgescuO mamæ îøi mîngîie abdomenul; o mamæ gravidæ se mîngîie – cîtevasecunde de publicitate în speranfla unor mai bune vînzæri de apæ mineralæ.Mama (gravidæ) se mîngîie; de fapt, se mîngîie un copil (nenæscut). Ce estepersonal øi ce poate fi im-personal în fiinfla unei mame însærcinate?Personajul de mai sus, ipostazæ mercantilæ a Zeiflei-mamæ, mæ trimite spredouæ cifre – unu øi doi –, într-o aritmeticæ lipsitæ însæ de formule de calculverificabile.Cum se face trecerea de la unu la doi, flinînd cont de infinitatea de numereraflionale conflinute între ele? Ca øi cum, precum într-un antic paradox, aceastæcale nu poate fi niciodatæ parcursæ, ca øi cum, în cæutarea numerelor naturale,mai ales a lui doi, ne pierdem în puzderia de nuanfle, în infinitatea dezecimale.Imaginea acestei mame – odatæ neutralizatæ sarcina seducfliei ei publicitare– ne vorbeøte despre constituflia limitelor personale, despre capacitatea dea accede la diferenflæ, la alteritate, prin graflia ursitei personale. Imagineaoricærei gravide în acest gen de pozæ øi de posturæ ne vorbeøte despre modulîn care ceva din noi se poate constitui în ceva din afara noastræ. Este vorba,in extenso, despre raportul dintre sine øi alter, despre constituirea binomuluisubiect-obiect, despre antinomia narcisic-obiectual øi, de fapt, despre existenflaoricærui binom øi a oricærei antinomii.Reflex al „analizei contratransferului“, bun barometru al raportului personalcu lumea, constat cæ textul devine mult prea abstract. Poate cæ este unprim semn al nevoii personale de refugiu în fafla unei astfel de teme. Ce poatefi mai securizant decît evoluflia prin înalte spaflii cognitive, aflate la o bunæ distanflæde incandescenfla subiectului, oricum nu în dogoarea sa infernalæ?Practic, pe fond, un „inocent“ <strong>idea</strong>lism subiectiv, atunci cînd afirm cæ eu („eu“)sînt mæsura oricærui abandon øi cæ pot sæ-mi construiesc convenabil lumeanetezind asperitæflile pe care mi le produce propriul raport cu limita, cu separarea,cu abandonul. Continui, poate neinspirat, sæ îmi „analizez contratransferul“,reacflia la (re)lectura acestor rînduri øi la încercarea de a gîndiproblematica abandonului: sînt oare prins, prin nevoi defensive, într-un præfuitraft rezervat istoriei tentativelor neinspirate de înflelegere a lumii? Niciunargument logic nu îmi poate valida poziflia. Ræmîne unul singur, care nuare putere de întemeiere silogisticæ, ci de susflinere personalæ: anii petrecuflipe divan (complementar acelora de formare profesionalæ), în cæutarea a ceeace credeam cæ trebuie sæ caut pentru a gæsi ceea ce nu øtiam cæ existæ: eu,altfel, diferit de pærinflii mei.Nu trebuie sæ ne uitæm prea departe în istoria culturii pentru a regæsi ideea(perenæ) conform cæreia orice este prea aproape este greu de perceput.În ce mæ priveøte, divanul psihanalitic mi-a oferit spafliul de la care sæ începsæ-mi (re)constitui obiectele. fiin sæ precizez raportul cu tema øi „cæderea“pe care o am în domeniu, pentru cæ subiectul poate cæ se situeazæ chiarMATEI GEORGESCU (n. 1968) este psihoterapeut, doctor în psihopatologie øi psihanalizæ; lectorla Facultatea de Sociologie-Psihologie a Universitæflii „Spiru Haret“ din Bucureøti.PARENT-CHILD, CHILD-PARENT – THE SKETCH OF A COMMON FACEMatei GeorgescuA mother pets her womb; a pregnant mother pets herself – a several secondscommercial, with the hope of selling more mineral water. The (pregnant)mother pets herself; in fact, an (unborn) child is being petted. What is personaland what could be impersonal in a pregnant mother?The character above, the mercantile version of the Mother-Goddess, pointstwo numbers to me – one and two – but within an arithmetic which lacks inverifiable calculation formulas.How can one go from one to two, considering the infinity of rational numberscontained between? It’s like the ancient paradox, where this distance cannotbe ever covered, it’s like we get lost among the array of shades, amongthe infinity of decimals, looking for the natural numbers, especially for two.The image of this mother – once her advertising task neutralized – tells usabout the constitution of personal limits, about the ability to reach difference,otherness, by means of one’s own destiny. The image of any pregnant womentaking up such a pose and posture tells us about how something in us mayturn into something outside us. In extenso, it’s about the relation between selfand alter, about establishing the subject-object binomial, about the narcissistic-objectualantinomy and, in fact, about the existence of any binomial andantinomy.A reflection on “counter-transfer analysis”, a good barometer of the personaltie with the world, it turns out that the text is getting much too abstract.It may be the first sign of a personal need for refuge when facing such a topic.What could be more securing than moving through high cognitive areas, placedat a good distance from the incandescent topic, not in its infernal glow,anyway?By saying that I (“I”) am the standard for any abandon and that I can convenientlybuild my world by evening the roughness created by my own relationwith the limit, with the separation, with the abandon, I practice, in fact, an“innocent” subjective <strong>idea</strong>lism. I continue, perhaps in an unfortunate manner,to “analyze my counter-transfer”, my reaction to the (re)reading of these linesand to the attempt of thinking about the problem of abandon: am I beingcaught, by my defensive needs, on a dusty shelf within the history of unfortunateattempts to understand the world? No logical argument can validatemy position. There is only one, which doesn’t have the force of a syllogisticfoundation, but that of personal support: the years I spent on the couch (complementaryto the professional <strong>format</strong>ive years) looking for what I thoughtI should be looking for in order to find something I hadn’t known it did exist:me, the other, different from my parents.One doesn’t have to look too far in the history of culture in order to find the(perennial) <strong>idea</strong> according to which it is hard to perceive things that are tooMATEI GEORGESCU (b. 1968) is psychotherapist, Ph.D. in psychopathology and psychoanalisis.He is lecturer at Faculty of Sociology and Psychology, “Spiru Haret“ University,Bucharest.137
- Page 1 and 2:
wartæ + societate / arts + society
- Page 3 and 4:
Aspirafliile celor care ar vrea sæ
- Page 5 and 6:
+ (copii abandonafli. 109 Cînd aba
- Page 7 and 8:
arhivaJulie Ault øi Martin Beck s
- Page 9 and 10:
arhivatate care contestau radical s
- Page 11 and 12:
arhivaÎn acest punct se ridicæ c
- Page 13 and 14:
arhivaevenimente care au avut ca re
- Page 15 and 16:
arhivadurabilitæflii materialului
- Page 17:
arhivarezistenflei culturale øi so
- Page 21 and 22:
arhivasucces considerabil în ce pr
- Page 23 and 24:
arhivaWesleyan University Press/Uni
- Page 44 and 45:
10.01.2006-27.03.200610.01.2006-27.
- Page 46 and 47:
Am vorbit la telefon cu Jaw. Se va
- Page 48 and 49:
Blow Up. Îmi place la nebunie cum
- Page 50 and 51:
Tom SandqvistØtefan Constantinescu
- Page 52 and 53:
Øtefan ConstantinescuTom Sandqvist
- Page 54 and 55:
Cristi PogæceanModernist Bird Hous
- Page 56 and 57:
story, the essence that is. The cul
- Page 58 and 59:
O discuflie cu Ion GrigorescuHans U
- Page 60 and 61:
imagini sînt foarte aproape de oam
- Page 62 and 63:
Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé,
- Page 64 and 65:
I.G.: Da, chiar øi azi, nu existæ
- Page 66 and 67:
I.G.: Nu, n-a fost aøa. Montaseræ
- Page 70 and 71:
Lia Perjovschi Timeline, 2006, Inns
- Page 72 and 73:
Lia PerjovschiTimelineMarcel Ducham
- Page 74 and 75:
workshops, art coaching for the you
- Page 76 and 77:
create for themselves anymore, but
- Page 78 and 79:
76Ján MančuškaRepeated Interior,
- Page 80 and 81:
Ján MančuškaReinigungsgesellscha
- Page 82 and 83:
particulare) specializate, care au
- Page 84 and 85:
Astfel, Balkan Konsulat a devenit v
- Page 86 and 87:
lucru e destul de adeværat øi în
- Page 88 and 89: privinfle, sînt optimistæ. Pentru
- Page 90 and 91: înfleles, nouæ, celor care lucræ
- Page 92 and 93: el de rolul curatorului. Totul s-a
- Page 94 and 95: Dorota JurczakThe Grandmother Saw t
- Page 96 and 97: Gillian WearingDrunk, 1999, video s
- Page 98 and 99: Steven ShearerPoems, 2006, mock up
- Page 100 and 101: Promised Landsla Haus der Kulturen
- Page 102 and 103: discurs critic (social, politic, de
- Page 104 and 105: Carlos GaraicoaNow Let’s Play to
- Page 106 and 107: din toate orizonturile, o reflecfli
- Page 108 and 109: insertÎn octombrie 2005, am discut
- Page 110 and 111: Dosarul „Copii abandonafli. Pæri
- Page 112 and 113: tru democrafliile moderne. - În es
- Page 114 and 115: subiect al subiectului modern (aøa
- Page 116 and 117: cenzuri øi færæ vinovæflii, cu
- Page 118 and 119: prehensiuni empatice, ne poate face
- Page 120 and 121: peutic etc.) øi cînd se ispræve
- Page 122 and 123: Bestiar de copiiImaginarul social p
- Page 124 and 125: mai ales în cazul expulzærilor pe
- Page 126 and 127: Mama nu eZsuzsa SelyemVineri, 3 mar
- Page 128 and 129: (Desigur, în caietul mamei nu se
- Page 130 and 131: Miercuri, 9 martie. Peste douæ zil
- Page 132 and 133: øi condifliile infrapolitice ale l
- Page 134 and 135: cît în cazuri extreme. Dar, prin
- Page 136 and 137: Din primii ani de viaflæ, televizo
- Page 140 and 141: „prea aproape“ de mine, incande
- Page 142 and 143: cærui raport cu lumea. Proximitate
- Page 144 and 145: Abandon preexterminatorul:societate
- Page 146 and 147: Marile probleme ale României nu s
- Page 148 and 149: Mic tratat despre abandonNe abandon
- Page 150 and 151: toare: prin abandon - aøa-numita
- Page 152 and 153: Frumoasele edificii metafizice, în
- Page 154 and 155: teze øcoala øtiinflelor øi a teh
- Page 156 and 157: priveøte natura. Totodatæ însæ,
- Page 158 and 159: Paulo, 2002, pp. 44-55 - a fost rea
- Page 160 and 161: S-a observat o creøtere statistic
- Page 162 and 163: împotriva cærora nici bogæflia,
- Page 164 and 165: Oraø al paniciiPaul Virilio„Atun
- Page 166 and 167: lor. E o torturæ „civilæ“, ca
- Page 168 and 169: s-o cîøtigæm. Acum, aceastæ lup