Descarcă revista în format PDF - idea

teze øcoala øtiinflelor øi a tehnicilor. Nu mai e vreme pentru el sæ se gîndeascæla construirea unei metropole pentru gîndire, aøa cum îl însærcinaseøi îl creditase comunitatea modernæ, fæcînd din el profesorul deuniversalitate. El are nevoie, dimpotrivæ, sæ considere trecætoare saupericuloasæ tentaflia de a gîndi cu comunitatea sau împotriva ei, de a seangaja într-un partid sau în apropierea lui, oricare ar fi acesta.O asemenea dezabuzare are loc nu în numele realismului, ci în numeleabsolutului. Dacæ phrazein, a fraza, a face semn în tæcere, este singurulmod de a semnala pe care-l putem atribui absolutului, îmi imaginezfilosoful în megalopolis dedat frazofiliei. Ar fi felul sæu, imund, de a fi înlume. Nicidecum retragerea sau turnul de fildeø. Øi nici angajamentul,manifestul sau declaraflia – decît atunci cînd probitatea cerutæ oricæruicetæflean o impune. Øi încæ mai puflin întoarcerea la teologii øi la culte.Ar fi mai degrabæ o vedere oblicæ asupra vizibilului, suficient de divergentæpentru a întrevedea în ea ceea ce nu este vizibil. O ureche destulde surdæ pentru a nu fi sedusæ de melodia øi armonia formelor, destulde finæ pentru a recepta timbrul øi nuanfla. Impasibil la seducfliile megalopolisuluiestetizant, dar afectat de ceea ce ascund ele manifestînd: tînguireatæcutæ næscutæ din absenfla absolutului.Dar este oare adeværat cæ estetica (a)climatizatæ, care este modul deexistenflæ în megalopolis, „manifestæ øi ascunde“, aøa cum am spus, suferinflaunei lipse de absolut? Sau nu este cumva aceastæ suferinflæ decîto afabulaflie de care are nevoie filosofia pentru a legitima rolul pe careøi-l atribuie?Imensa zonæ freamætæ de miliarde de mesaje înæbuøite. Chiar øi violenflelesale, ræzboaiele, insurecfliile, revoltele, dezastrele ecologice, foametea,genocidurile, crimele, sînt difuzate ca spectacole, cu menfliunea: vedefli,nu e bine, e nevoie de noi reglementæri, trebuie sæ inventæm alte formede comunitate, asta o sæ treacæ. Disperærile sînt astfel luate drept dezordinide corectat, niciodatæ ca semnele unei lipse iremediabile.Aceastæ decædere a dorinflei øi degradarea tuturor semnelor în imaginarulgestiunii dau megalopolisului stilul sæu straniu, cel de zonæ deopotrivæprecaræ øi confortabilæ. Se epuizeazæ oare adeværul megalopolisului înacest stil? Nu lasæ el niciun rest? Este filosoful de astæzi nebun, sau scriitorul,sau artistul, atunci cînd se încæpæflîneazæ sæ aplece urechea la lipsade absenflæ pe care crede c-o aude bodogænind în surdinæ în acest stil?Existæ oare mizerie, aceastæ mizerie, totuøi în cotidianul megalopolisului?Nu cumva pentru ea trebuie scriitura, cea a unui Céline, bunæoaræ,sæ se facæ martor, cu preflul de a merge pînæ la capætul nopflii sale? Scriitura,cea reflexivæ mai ales, cea a filosofului de astæzi, nu este oare ceeace trebuie sæ obflinæ creditul nemuririi smulgînd-o morflii aseptizate careeste existenfla noastræ de locuitori ai zonelor bogate? N-o sæ øtimniciodatæ ce se numeøte cunoaøtere. Megalopolisul este în orice caz perfectorganizat pentru a ignora øi a face sæ se uite aceste întrebæri,aceastæ întrebare. Øi totuøi, uitarea uitærii ne face încæ semn îndeajunspentru ca scriitura – arta, literatura øi filosofia laolaltæ – sæ se încæpæflînezesæ depunæ mærturie pentru faptul cæ existæ rest.Traducere de Ciprian MihaliText preluat din volumul Moralités postmodernes, Paris, Galilée, 1993, pp. 25–36, cu amabilaautorizare a editorului francez.Oraøulîn epoca reproducerii sale turisticeBoris Groys1. Oraøul a luat naøtere, originar, ca proiect de viitor: oamenii s-au deplasatde la flaræ la oraø, pentru a se retrage din calea vechilor forfle alenaturii øi a clædi un nou viitor, pe care sæ-l poatæ alege øi controla ei înøiøi.Pînæ astæzi, întreaga istorie a omului a fost determinatæ de aceastæ miøcarede la flaræ la oraø – prin aceastæ miøcare, istoria îøi urmeazæ, defapt, cursul. Într-adevær, viafla la flaræ a fost, în mod repetat, stilizatæ caepoca de aur a armoniei øi fericirii „naturale“. Însæ aceste amintiri înfrumuseflatedespre viafla petrecutæ în naturæ nu i-au împiedicat înniciun fel pe oameni sæ meargæ mai departe, pe drumul istoric apucatcîndva. Oraøul ca atare îøi are øi dimensiunea utopicæ imanentæ,deoarece se situeazæ dincolo de ordinea naturalæ. Locul oraøului esteu-toposul. Odinioaræ, zidurile oraøului delimitau locul pe care eraconstruit oraøul øi marcau, prin aceasta, în mod clar, caracterul sæu u-topic. De fapt: cu cît mai utopic îi era îngæduit unui oraø sæ fie, cu atîtmai greu trebuia sæ fie sæ ajungi øi sæ pæøeøti în acel oraø, fie el tibetanulLhasa, Ierusalimul ceresc sau indicul Shambala. Oraøul tradiflionalse izola de restul lumii, pentru a merge pe propriul sæu drum în viitor.Oraøul genuin nu e, aøadar, doar utopic, ci øi antituristic: el se izoleazæîn spafliu øi se miøcæ în timp.Lupta împotriva naturii nu a încetat, fireøte, niciodatæ, chiar øi în interioruloraøului. Deja Descartes constata, la începutul Discursului despremetodæ, cæ oraøele care s-au dezvoltat istoric øi, de aceea, nu se sustragcomplet iraflionalitæflii ordinii naturale vor trebui, de fapt, dærîmateîn întregime, pentru a clædi, pe locul devenit gol, un oraø nou, raflional,complet. Mai tîrziu, Le Corbusier pretindea ca oraøele istorice, inclusivParisul, sæ fie aruncate în aer, pentru a construi, în locul lor, noi oraøeale rafliunii. Visul utopic de raflionalitate totalæ, claritate øi control al mediuluicitadin conduce, aøadar, la desfæøurarea unei dinamici istorice,care se manifestæ în reconstruirea permanentæ a tuturor domeniilorvieflii citadine. Næzuinfla spre utopie constrînge oraøul la permanentaautodepæøire øi autodistrugere. Astfel, oraøul a devenit un loc al revolufliei,al transformærilor revoluflionare, al noilor începuturi perpetue,al modei superficiale, al permanent schimbætoarelor lifestyle-uri. Construitca oazæ a siguranflei, oraøul devenea, prin urmare, scena criminalitæflii,nesiguranflei, distrugerii, anarhiei øi terorismului. În consecinflæ,oraøul se prezintæ ca un amestec de utopie øi distopie, la care modernitatea,færæ îndoialæ, apreciazæ øi iubeøte, în ceea ce-l priveøte, maimult distopicul decît utopicul – decadenfla, pericolul, nefamiliarul.Acest oraø al eternului provizorat a fost, adeseori, descris literar øi însce-BORIS GROYS este profesor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe. Între 1965 øi 1971 a studiatfilosofia øi matematica la Leningrad, emigrînd în 1981 în Germania. A publicat numeroase studii øi eseuride esteticæ øi filosofie. Una din cunoscutele sale cærfli, Despre nou. Eseu de economie culturalæ, a apærutla Idea Design & Print în 2003. Dintre publicafliile sale mai importante amintim: Gesamtkunstwerk Stalin(München, 1988), Die Kunst des Fliehens (în colaborare cu Ilya Kabakov) (München, 1991), FluchtpunktMoskau (Stuttgart, 1994), Unter Verdacht. Eine Phänomenologie der Medien (München, 2000).152