toare: prin abandon – aøa-numita „retragere aurelianæ“ – ne-am næscut, „cezarian“,adicæ simulat cezaric træim. Subiectivitatea româneascæ, la toate nivelurileei, este una neconstituitæ, care se poate autodistruge, dar nu øi întreflineca obiect. O subiectivitate læsatæ, îngæduitæ precar nu poate decît sæ subzisteprin abandon. Putere abandonatæ øi suveranitate prin abandon, puterea abandonului, putere de a întrefline tocmai øi numai sub formæ deabandon.Copiii DomnuluiPoliticæ internæ pe post de politicæ externæ, politicæ externæ în politica internæ,capitulaflii pe post de contract social, existenflæ pur inter-naflionalæ: nudevenim nici mæcar obiecte, fie øi asistate, ale unei puteri care nu are subiectpropriu, ci doar se exercitæ precar, temporar, precarizînd øi temporizîndtot ce atinge. Pentru România, abandonul nu este ulterior unei posesiisau exercitæri, ci constituie menflinerea, neieøirea, ræmînerea în stareaistoricæ de neconstituire, de constituire incompletæ øi de abandonare în fiinflæ.Abandonîndu-ne social în fiinflæ, læsafli în fiinflare, e inerent ca naøterea sæ fie,la noi, un avort, ca avortul sæ constituie chiar unica formæ de în-fiinflare, denaøtere prin neconstituire. Creafliei ca avort îi corespunde „firesc“ societateaavortatæ. În aceasta træim, næscîndu-ne avortafli, avortoni læsafli ca atare sæfie, færæ proiect, dînd fiinflæ neantului.Nici programafli, nici avortafli, ne naøtem copiii întru Aba(n)don, pregætindDiavolul de care sæ ne temem øi cu care sæ avem a lupta istoric.Lord’s ChildrenInternal politics instead of foreign affairs, foreign affairs in the internal politics,capitulations instead of social contract, purely inter-national existence:we don’t even turn into objects, even assisted ones, of a power lacking itsown subject, at work precariously, temporary, making precarious and slowingdown everything it lays hand on. For Romania, the abandon isn’t ulteriorto some possession but is the keeping of an historic status of uncreation,incomplete constitution and abandonment into Being.Socially abandoned into Being, left in being, it is inherent for us that birthbe an abortion, that abortion be the only form of make-be, of birth throughuncreation. To creation as abortion corresponds “naturally” the avortedsociety. We live in it, we are born aborted, fetuses left be, with no project,begetting the nothingness.Not programmed, nor aborted, we are born children of the Aba(n)don,preparing a Devil to be afraid of and to fight in a historical battle.Translated by Izabella Badiu148
versoZonæJean-François LyotardJEAN-FRANÇOIS LYOTARD (1924–1996) a predat filosofia la mai multe universitæfli francezeøi americane. În anii ’60 a desfæøurat o intensæ activitate militantæ în jurul revistei Socialisme ouBarbarie (împreunæ cu Claude Lefort, Cornelius Castoriadis etc.). Filosofia lui, inspiratæ de Kant(L’enthousiasme, 1986), Marx, Freud (Dérive à partir de Marx et Freud, 1973; Economie libidinale,1974), Husserl (La phénoménologie, 1954), propune o criticæ a formelor istorice, estetice,tehnice, lingvistice ale modernitæflii (Instructions païennes, 1977; Le différend, 1983). La conditionpostmoderne (1979) anunflæ øi în filosofie sfîrøitul modernitæflii, prin epuizarea strategiilor sale narative.Termenul de „postmodern“ va fi reevaluat, dupæ dezbaterea cu Habermas øi Rorty, dinanii ’80 (Le Postmoderne expliqué aux enfants, 1986), în eseurile din ultima parte a vieflii, în sensulunei rescrieri sau anamneze a modernitæflii (L’inhumain, 1988; Moralités postmodernes, 1993).Trebuie sæ intræm în oraø prin cartiere [faubourgs]. Felul de a vorbi alcartierelor este tînguirea: cæ nu mai locuim nicæieri, nici în afaræ, nici înæuntru.Tînguirea de a fi orfan se auzea deja în cartierele cetæflii clasice odatæcu Villon. Ea se face auzitæ pînæ în inima metropolelor moderne. Bæiatneascultætor, fatæ pierdutæ, copiii zonei vin duminica în centru sæ-øi cînterefrenele færæ cap øi coadæ. Ei recitæ poeme în prozæ øi deconcerteazæarta poeticæ. Ei se numesc Baudelaire, Verlaine, Rimbaud. „Citeøti prospecte,cataloage, afiøe care cîntæ cu voce tare / Iatæ poezia în dimineaflaasta, iar pentru prozæ existæ ziarele“: Apollinaire îøi deschide Alcoolurilecu „Zonæ“. E centura în greceøte, nici sat, nici oraø, un alt loc, care nue menflionat în registrul aøezærilor.În Prefafla (1916) la Coøul cu zaruri, Max Jacob traseazæcele douæ însuøiri ale operei orfane, stilul øisituaflia: „Stilul sau voinfla creeazæ, adicæ separæ.Situaflia îndepærteazæ […] Recunoaøtem cæ ooperæ are stil prin aceea cæ dæ senzaflia de închis;recunoaøtem cæ este situatæ prin micul øoc pecare-l resimflim sau prin marginea care o înconjoaræ[…]“. Opera se împresoaræ prin distanfla safaflæ de tot, de autor, de subiect, de orice sursæ.„Poemul în prozæ este o bijuterie“, micæ podoabæde trei parale, cæreia Brecht øi Kurt Weill îi maiimpun øi descoperirea distanflærii. Ea este gæteala vagabondului, ce sefuræ øi dispare odatæ cu hoflul sæu. Ea este mîndria puøcæriaøului øi a mahalalelorlui Jean Genet.Aceste margini ale marilor oraøe nu sînt recente. Roma, Alexandria erauøi ele înconjurate de cartiere nesigure, în care se fredona despre absenflapærinflilor øi lipsa de lucru. Isus, la urma urmelor, a cærui figuræ îiobsedeazæ încæ pe Baudelaire, Apollinaire øi Max Jacob, este copleøitde plîngerea mærginaøilor, a celor lipsifli de orice însemnætate. În Occident,societatea nu e datæ. Ea se cautæ, cautæ sæ-øi compunæ øi sæ-øi reglezefiinfla-împreunæ øi fiinfla sa în lume. Ea îøi descompune øi îøideregleazæ arhaismele, sclavi, flærani, artizani, minori, muncitori dinvechile uzine, mîine tofli salariaflii? Printr-o mie de episoade, gestul sæude a se face desfæcînd ceea ce este e unul constant. Reliefurile øi ingredienteleacestui festin metafizic øi urbanist îøi încruciøeazæ destinele pezonæ: intri, ieøi, treci. Cartierul este efectul permanent al cercetærii condusede sufletul occidental în privinfla comunitæflii øi a spafliu-timpuluilocuibil.Aceastæ cercetare sau historia, reînceput încæpæflînat, inifliativæ øi distrugere,se înscrie în felul de a locui, tot aøa cum philosophia, edificare øi criticæ,nu înceteazæ sæ organizeze øi sæ dezorganizeze felurile de a gîndi. Filosofianu este în oraø, ea este oraøul care gîndeøte, iar oraøul este agitafliagîndirii care-øi cautæ domiciliul, cînd de fapt ea l-a pierdut, i-a pierdutnatura.Filosoful modern locuieøte metropola în mod echivoc. Împins la marginilesale, el îi ocupæ øi centrul. Într-o scrisoare cætre Guez de Balzac,semnatæ în mai 1631 de la Amsterdam, Descartes laudæ seniorului posesorde pæmînturi binefacerile pe care anonimatul unei populaflii agitatede negofl le procuræ gîndirii. Marele port republican adæposteøte filosofulîntr-un pustiu în care mulflimea celorlalfli se ciocneøte øi se negociazæ.Excelent loc øi potrivit moment pentru a lansa planurile unui oraøgata dedus, ale unei comunitæfli øi ale unei gîndiri întemeiate pe sine.În acelaøi an, Jacques Lemercier începe øi el sæ deducæ oraøul lui Richelieuîn plinæ cîmpie francezæ. Ceva timp mai tîrziu,filosoful Discursului proiecteazæ urbanizarearadicalæ a gîndirii: ca øi pentru marele oraø, trebuierase resturile „ræu întocmite“ pe care soartaistoriei le-a læsat moøtenire gîndirii, pentru a-ireconstrui planul dintr-odatæ „de la bun început“.Filosofia oraøului øi a filosofiei poate sæ fie mai puflinsectaræ. De la Hobbes pînæ la John Rawls, ea eneîncrezætoare faflæ de începuturi. Ea traseazæstarea traffic-ului între interese, între pasiuni, întregînduri. Ea încearcæ vreun principiu care sæ-i permitæsæ regleze cum trebuie circulafliile pe care le observæ, pornind dela mijloacele pe care tradiflia i le oferæ. Dar, dedus sau indus, oraøul seaflæ în capul tuturor filosofiilor moderne. Øi, conceptualæ sau empiristæ,filosofia modernæ se prezintæ drept capul de care are nevoie oraøul pentrua fi amendat øi remodelat. Nu la sat poate sæ se nascæ aceastæ oscilaflieîntre curæflare criticæ øi re-poluare metafizicæ. Disperarea de a fonda pentrutotdeauna existenflele øi hotærîrea de a le da azil, nostalgia adeværatuluiøi oboseala precarului, dorinflele contrare de a se retrage în deøertulscolastic øi de a se angaja în lupte, toate aceste treceri schifleazæ zonanesiguræ în care filosoful urban face øi gîndeøte proba unei instalæri niciodatæîncheiate, cea a Occidentului.Megalopolisul de astæzi øi de mîine nu pare, pentru început, decît sæextindæ metropolele dincolo de limitele lor, sæ adauge o nouæ centuræde suburbii rezidenfliale zonei cartierelor øi sæ agraveze astfel oboselile,incertitudinile, insecuritatea. Dar de sub aceastæ simplæ extinderestræpunge o filosofie a faptului-de-a-fi-în-lume cu totul alta decît metafizicametropolelor.Dacæ Urbs devine Orbs øi dacæ zona devine întreaga cetate, atunci megalopolisuleste færæ afaræ. Øi, prin urmare, færæ înæuntru. Natura este subcontrol cosmologic, geologic, meteorologic, turistic øi ecologic. Sub controlsau sub rezervæ, sub rezervare. Nu se mai intræ în megalopolis. Elnu mai este un oraø care ar avea nevoie de a fi reînceput. Vechile „afaræ“,provincii, Africa, Asia, fac parte din el, amestecate cu indigenii occidentaliîn felurite moduri. Totul este stræin øi nimic nu este.149
- Page 1 and 2:
wartæ + societate / arts + society
- Page 3 and 4:
Aspirafliile celor care ar vrea sæ
- Page 5 and 6:
+ (copii abandonafli. 109 Cînd aba
- Page 7 and 8:
arhivaJulie Ault øi Martin Beck s
- Page 9 and 10:
arhivatate care contestau radical s
- Page 11 and 12:
arhivaÎn acest punct se ridicæ c
- Page 13 and 14:
arhivaevenimente care au avut ca re
- Page 15 and 16:
arhivadurabilitæflii materialului
- Page 17:
arhivarezistenflei culturale øi so
- Page 21 and 22:
arhivasucces considerabil în ce pr
- Page 23 and 24:
arhivaWesleyan University Press/Uni
- Page 44 and 45:
10.01.2006-27.03.200610.01.2006-27.
- Page 46 and 47:
Am vorbit la telefon cu Jaw. Se va
- Page 48 and 49:
Blow Up. Îmi place la nebunie cum
- Page 50 and 51:
Tom SandqvistØtefan Constantinescu
- Page 52 and 53:
Øtefan ConstantinescuTom Sandqvist
- Page 54 and 55:
Cristi PogæceanModernist Bird Hous
- Page 56 and 57:
story, the essence that is. The cul
- Page 58 and 59:
O discuflie cu Ion GrigorescuHans U
- Page 60 and 61:
imagini sînt foarte aproape de oam
- Page 62 and 63:
Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé,
- Page 64 and 65:
I.G.: Da, chiar øi azi, nu existæ
- Page 66 and 67:
I.G.: Nu, n-a fost aøa. Montaseræ
- Page 70 and 71:
Lia Perjovschi Timeline, 2006, Inns
- Page 72 and 73:
Lia PerjovschiTimelineMarcel Ducham
- Page 74 and 75:
workshops, art coaching for the you
- Page 76 and 77:
create for themselves anymore, but
- Page 78 and 79:
76Ján MančuškaRepeated Interior,
- Page 80 and 81:
Ján MančuškaReinigungsgesellscha
- Page 82 and 83:
particulare) specializate, care au
- Page 84 and 85:
Astfel, Balkan Konsulat a devenit v
- Page 86 and 87:
lucru e destul de adeværat øi în
- Page 88 and 89:
privinfle, sînt optimistæ. Pentru
- Page 90 and 91:
înfleles, nouæ, celor care lucræ
- Page 92 and 93:
el de rolul curatorului. Totul s-a
- Page 94 and 95:
Dorota JurczakThe Grandmother Saw t
- Page 96 and 97:
Gillian WearingDrunk, 1999, video s
- Page 98 and 99:
Steven ShearerPoems, 2006, mock up
- Page 100 and 101: Promised Landsla Haus der Kulturen
- Page 102 and 103: discurs critic (social, politic, de
- Page 104 and 105: Carlos GaraicoaNow Let’s Play to
- Page 106 and 107: din toate orizonturile, o reflecfli
- Page 108 and 109: insertÎn octombrie 2005, am discut
- Page 110 and 111: Dosarul „Copii abandonafli. Pæri
- Page 112 and 113: tru democrafliile moderne. - În es
- Page 114 and 115: subiect al subiectului modern (aøa
- Page 116 and 117: cenzuri øi færæ vinovæflii, cu
- Page 118 and 119: prehensiuni empatice, ne poate face
- Page 120 and 121: peutic etc.) øi cînd se ispræve
- Page 122 and 123: Bestiar de copiiImaginarul social p
- Page 124 and 125: mai ales în cazul expulzærilor pe
- Page 126 and 127: Mama nu eZsuzsa SelyemVineri, 3 mar
- Page 128 and 129: (Desigur, în caietul mamei nu se
- Page 130 and 131: Miercuri, 9 martie. Peste douæ zil
- Page 132 and 133: øi condifliile infrapolitice ale l
- Page 134 and 135: cît în cazuri extreme. Dar, prin
- Page 136 and 137: Din primii ani de viaflæ, televizo
- Page 138 and 139: promisiunea (nicicînd øtiind dac
- Page 140 and 141: „prea aproape“ de mine, incande
- Page 142 and 143: cærui raport cu lumea. Proximitate
- Page 144 and 145: Abandon preexterminatorul:societate
- Page 146 and 147: Marile probleme ale României nu s
- Page 148 and 149: Mic tratat despre abandonNe abandon
- Page 152 and 153: Frumoasele edificii metafizice, în
- Page 154 and 155: teze øcoala øtiinflelor øi a teh
- Page 156 and 157: priveøte natura. Totodatæ însæ,
- Page 158 and 159: Paulo, 2002, pp. 44-55 - a fost rea
- Page 160 and 161: S-a observat o creøtere statistic
- Page 162 and 163: împotriva cærora nici bogæflia,
- Page 164 and 165: Oraø al paniciiPaul Virilio„Atun
- Page 166 and 167: lor. E o torturæ „civilæ“, ca
- Page 168 and 169: s-o cîøtigæm. Acum, aceastæ lup