Descarcă revista în format PDF - idea

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)datæ, iremediabil, sub impactul imediat al unei noi imagini infantilizante, alunei noi ræbufniri a patologiei incurabile. Ca urmare, frustrarea de-a fi sub,øi nu în condiflia „fratelui mai mare“ e transpusæ în reacflii violente, în actede compensare; de regulæ, promotorii cei mai acerbi ai „civilizærii“ sînt øi ceicare produc exemple cu lagære de copii aflate mereu undeva mai la est, mai„în Orient“, în funcflie de circumstanfle: moldoveni, africani, arabi, studenflietc. Astfel de exemple nu tæmæduiesc însæ nici nevroza, nici infantilizarea imaginaruluisocial, potenflînd mai degrabæ ræspîndirea unui veritabil microfascismde gheretæ, o automobilizare vigilentæ, o dublæ pîndæ dupæ stricætorii „imaginiiRomâniei“ øi „bolnavii“ altor orizonturi sociale.În al doilea rînd, orice discurs care se articuleazæ în jurul subiectului colectiv„noi-Occidentul“ stæ sub øantajul negaflionist al „inocenflei absolute“ a luiGavroche. În ciuda faptului cæ penetrarea øi acumularea capitalului s-au desfæøuratîntr-un ritm færæ precedent în istoria localæ, industria culturalæ postcomunistæa produs constant argumentul eugenic generaflional (MirceaMihæieø ori Papahagi jr. sînt doar cîteva voci dintr-un cor de exaltafli cares-a rugat pentru binefacerile eugeniei): prezentul nu e reprezentativ pentrucivilizaflia ori capitalismul occidental autentic, trebuie ca o generaflie de„bætrîni“ sæ moaræ, e nevoie de „tineri“ nepætafli care sæ poarte revoluflia civilizatoaremai departe, în numele capitalului. Nucleul comun al acestor cugetæripoate fi formulat astfel: societatea are nevoie de o selecflie, mai multsau mai puflin naturalæ. Apelurile sinistre din prezent la „lustraflie“, sub pretextul„condamnærii comunismului“, agitate iresponsabil de publiciøti cepozeazæ în „bærbaflii neamului“, fac parte din aceastæ campanie contradictoriede promovare a intoleranflei øi violenflei ca principiu (re)fondator al uniuniisociale. Atunci cînd „comuniøtii“ sînt identificafli biologic, ca ordineinferioaræ a speciei umane, e un indiciu direct al faptului cæ ideile ori concepteleimateriale prin care cîøtigæ consistenflæ gîndirea sînt fie nule, fie subordonatedeja unui mod biopolitic al exercitærii puterii.Dacæ Aspirantura Subiectului Colectiv este domeniul de acfliune al împæraflilormuøtelor, cîmp al cruzimii orizontale copilæreøti, Supremul Subiectului Colectivnu face niciodatæ parte din joc, el doar vegheazæ, singura sa intruziunevizibilæ fiind determinarea verticalæ a priori, indiscutabilul postulat al comunismuluica infantilism al istoriei øi al Estului ca frate mai mic øi bolnævior. Supremaflia„fratelui mai mare“ derivæ însæ dintr-un simbol sublimat: falocentrismulstatuar al erei Conducætorului a fost doborît, înlocuit fiind... cu falocentrismulîn denegaflie al tunelului ce protubereazæ subiectul-fetus cætre luminiflaizbævitoare a adeværatei realitæfli.Socializarea imaginarului infanflilorPe mæsuræ ce imaginarul social al adulflilor e infantilizat, legitimînd astfel înmod pervers violenfla socialæ, copilul însuøi e cel abandonat reificærii. Pe cîtde fluid par sæ navigheze adulflii între „curajul libertæflii“, cu miros de sînge,în Aspiranturæ, øi cuvintele de ordine, adeværate øi drepte, ale Supremului,pe atît de stratificat în celule e spafliul læsat la îndemîna copiilor.Taberele øcolare din perioada comunistæ (apelate lagær, fonetic, în ruseøte)par a fi exemplul cras de cazarmare ori disciplinare a copiilor. Din propria-miexperienflæ de pionier, taberele fuseseræ însæ mai degrabæ antrenamenteîn indisciplinæ øi dezobedienflæ øi un fel de exerciflii intensive însocializare øi potenflare a erotismului. Într-o societate închisæ, în care familiilefuncflionau ca adeværate baricade, taberele erau niøte celule întoarse pedos, oaze de libertate øi exces. De fapt, accesul în tabæræ, precum øi ieøirea,First of all, any discourse containing the words “we” and “Europe” (or “America”,”the West“, etc.) in the same phrase is split by the image of a savageinfant-incurably-sick,always behind the adult, locked in a new camp. Nomatter how many lines are spared, no matter how many arguments in favourof fusion one brings forth, the collective subject is always under the imminentthreat of one more irremediable crack, under the sudden impact of a newinfantilizing image, of a new burst of the incurable pathology. As a result, thefrustration of being under and not in the position of the “big brother” is transposedin violent reactions, in counteracts; usually, the most relentless promotersof the “civilizing” process are also those who come up with examples ofchildren camps, always placed somewhere further to the East, to the “Orient”,depending on the circumstances: Moldavians, Africans, Arabians, students,etc. However, such examples are not healing the neurosis, or the infantilisingsocial imaginary, they rather potentate the spread of a genuine porter’smicro-fascism, a vigilant self-mobilization, a double guard against those ruining“Romania’s image” and against “the pathology” of other social horizons.Secondly, any discourse articulated on the collective subject “we-the-West”stands under the negationist blackmailing threat of Gavroche’s “absolute innocence”.Despite the fact that the penetration and accumulation of capitaloccurred at an unprecedented rate for the local history, the post-communistculture industry has constantly came up with the generational argumentof eugenics (Mircea Mihæieø or Papahagi Jr. are just a few of the voices in theexalted choir praying for the benefit of eugenics): the Eastern present is notrepresentative for the authentic Western-type civilization or capitalism, thereforea generation of “old people” has to die, it takes untainted “young people”to carry on the civilising revolution, in the name of capital. The common coreof these reflections may be thus articulated: the society needs a selection, moreor less natural. The sinister present calls for “lustration”, under the pretenceof “condemning communism“, irresponsibly waved by publishers posing as the“Men of the Nation“, are part of this contradictory campaign of promotingintolerance and violence as the re(founding) principles of social unity. When“communists” are biologically pointed at, as an inferior order of human race,this clearly indicates that the immaterial ideas or concepts that give consistencyto thinking are either void, or already subordinated to a biopolitical way ofexercising power.If the Aspiring Collective Subject is the domain of the lords of the flies, thefield of horizontal childish cruelty, the Supreme Collective Subject never takespart in the game, it’s just the beholder, as its only visible intermission is the apriori vertical determination, the unarguable postulate of communism as historicinfantilism and of the East as the feeble little brother. But the supremacyof the “big brother” comes from a sublimated symbol: the statuary phallocentrismof the Conducætor’s Era has been knocked down and replaced withthe phallocentrism in denial of the tunnel-vision of the „transition,“ wherebythe foetus-subject is pushed towards the redeeming light of true reality.The Socialization of Infants’ ImaginaryAs the adult social imaginary is being infantilized, hereby perversely justifyingsocial violence, the child itself is subjected to reification. As the adults seemto cross smoothly from the blood-flavored “courage of freedom” of the Aspiration,to the words of command, truthful and just, of the Supreme, the spaceleft for children is stratified in cells.The school camps in the communist era (phonetically called “lager” in Russian)seem to be the clinical example of putting the children into barracks or discipliningthem. However, from my own experience as a pioneer, the campse121