Descarcă revista în format PDF - idea

Bestiar de copiiImaginarul social postcomunist øi condiflia infantuluiOvidiu fiichindeleanuCe fel de copil care nu vrea sæ se uite la purcei. (Øtefan Baøtovoi)Infantilizarea imaginarului socialÎi datoræm lui Margaret Morse 1 observaflia documentatæ a faptului cæ, în zileleøi nopflile revolufliei televizate din 1989, dupæ o foarte scurtæ euforie anticomunistæiniflialæ, mass-media nord-americanæ nu a prezentat evenimentulca o „præbuøire a comunismului“, nici ca o „victorie a noastræ asupra lor“,ci, în tradiflionala cheie eurocentristæ, ca reportaj despre violenflele internedintr-o flaræ a Lumii a Treia – primitivi care nu øtiu decît sæ se batæ între ei.Interpretarea seriei de evenimente din 1988–1992 ca „victorie a capitalismului“øi apoi ca „sfîrøit al istoriei“ a apærut ceva mai tîrziu. Pe mæsuræ ce capitalismulpenetra pieflele pînæ mai adineaori aproape inaccesibile ale fostuluibloc comunist øi, în special, teritoriul plin de resurse al fostei Uniuni Sovietice,industria culturalæ a ajuns øi ea sæ dea fiinflæ subiectului colectiv suprem,persoana întîi plural („noi“), prin care era anunflat lumii cîøtigætorul pæcii dedupæ sfîrøitul confuz al Ræzboiului Rece.În mod analog, imaginile postrevoluflionare cu copii în mizerie, lovifli de oboalæ incurabilæ øi închiøi în aziluri insalubre, au øters efectul temporar al aceluiinocent øi efemer „Gavroche roumain“, devenind simbolul-mediu paradigmatic,mereu øi mereu redifuzat, al unei înflelegeri instantanee, dintr-oclipitæ, atît a „realitæflii comuniste“, cît øi a inferioritæflii a priori a Estului europeancontemporan. În egalæ mæsuræ difuzate în spafliul cultural românesc øiîn exteriorul sæu, imaginile cu „lagærele“ de copii au fost parte integrantæ dinbiletul de intrare al României în cultura occidentalæ. Un detaliu astæzi uitat:atunci cînd Occidentul a descoperit cæ e afectat la scaræ largæ de un virus mortal,a cæutat originea acestuia oriunde altundeva, numai în propria societate,„curatæ øi sterilizatæ“, nu – iar izolata Românie comunistæ a oferit, la vremeaei, un exemplu reconfortant øi bine-venit, în ton cu prejudecæflile etnocentriceoccidentale. În fine, pînæ cætre sfîrøitul anilor 1990, chestiunea adopfliilorcopiilor abandonafli a figurat, mereu, în prim-planul prioritæflilor de integrare,pînæ la construirea cadrului legal, ce a confirmat victoria capitalismului øi cîøtigareapæcii orfanilor. Naøterea celuilalt subiect colectiv, aspirant, nu mai puflinfaimos, „noi, europenii“, s-a constituit, aøadar, dintru bun început, prinorientalizarea øi infantilizarea maladivæ a Estului european.Øaisprezece ani mai tîrziu, aceastæ structuræ a imaginarului social continuæsæ defineascæ spafliul românesc øi fundamenteazæ cîteva dintre cele mai brutepractici culturale postcomuniste.În primul rînd, orice discurs care ajunge sæ punæ în aceeaøi frazæ „noi“ øi„Europa“ (sau „America“, „Occidentul“ etc.) e fracturat de imaginea unui copilsælbatic-bolnav-incurabil,care va fi pe veci în urma adultului, închis într-unnou lagær. Oricîte linii s-ar înøira, oricîte argumente fuzioniste s-ar aduce, subiectulcolectiv stæ mereu sub iminenta ameninflare de a se fisura dintr-o-CHILDREN BESTIARYThe Postcommunist Social Imaginary and the Infant ConditionOvidiu fiichindeleanuWhat kind of kid who doesn’t want to see the piggies. (Øtefan Baøtovoi)The Infantilization of the Social ImaginaryWe owe to Margaret Morse 1 the documented remark that, during the daysand nights of the 1989 televised revolution, after a very short initial anti-communisteuphoria, the North-American mass-media didn’t present the event asthe “fall of communism”, neither as “our victory over them”, but in a traditionalEurocentrist key, as coverage about the internal violence in a Third Worldcountry – primitives who don’t know better than to fight each other.The series of events from 1988 to 1992 started to be regarded as the “victoryof capitalism” and then as the “end of history” later on. As capitalism waspenetrating the markets of the ex-communist block and especially the resourcefulterritory of the former Soviet Union, inaccessible not so long ago,the culture industry has come as well to giving birth to the supreme collectivesubject, the first person in the plural (“we”), announcing to the world who haswon the peace after the confused ending of the Cold War.Similarly, the post-revolution images of children in misery, touched by anincurable disease and locked in insalubrious asylums, have wiped off the temporaryimpact of that innocent and ephemeral image of the “RomanianGavroche”, becoming the paradigmatic medium-symbol, broadcasted overand over again, of an instantaneous, split-second understanding of both“the communist reality” and the a priori inferiority of contemporary EasternEurope. Equally present within the Romanian cultural space and outside it, theimages of children “camps” have been an integral part of Romania’s entranceticket to Western culture. A detail now forgotten: when the West discoveredthat a deadly virus was affecting it on a large scale, it looked elsewhere forits origin, everywhere but in its “clean and sterilised” own society – and theisolated communist Romania offered, at its time, a comforting example, in keywith Western ethnocentric prejudices. Nevertheless, until the end of the 90s,the issue of adopting the abandoned children was always in the forefrontof Romania’s integration priorities, until the legal framework which confirmedthe victory of capitalism and reaching the orphans’ peace was ensured.The other collective, aspiring subject, famous as well, “we, the Europeans“,was thus formed, from the very beginning, by way of orientalising and pathologicallyinfantilising Eastern Europe.Sixteen years later, this structure of the social imaginary continues to definethe Romanian cultural space, underlying some of the most brutish post-communistcultural practices.OVIDIU fiICHINDELEANU este doctorand în filosofie în programul PIC al SUNY Binghamton,cu o tezæ despre mediile moderne ale sunetului øi arheologia cunoaøterii la 1900.OVIDIU fiICHINDELEANU is pursuing his doctoral studies in philosophy in the PICprogram of SUNY Binghamton with a thesis on the modern media of sound and thearcheology of knowledge at 1900.120