Descarcă revista în format PDF - idea

priveøte natura. Totodatæ însæ, Kant trimite, într-un alt loc al scrierii sale,la niøte locuitori din Alpi, care øi-au petrecut întreaga viaflæ în munfli,pe care nicidecum nu-i consideræ drept sublimi øi-i socoteøte, „færæezitare, pe tofli, niøte smintifli, adoratori ai gheflarilor“. Prin urmare, privireaturistului romantic ræmîne, în vremea lui Kant, încæ radical stræinæde privirea flæranului de la munte. Turistul dispune de o privire globalizantæ,pentru care ceva precum figura flæranului elveflian funcflioneazæca parte a peisajului – øi, de aceea, nu-l deranjeazæ nicicum. Iar pentruflæranul elveflian, care se îndeletniceøte cu cele care-l înconjoarænemijlocit øi are grijæ de ele, turistul romantic e un smintit, un idiot,pe care, de fapt, nici nu-l poate lua în serios. Între timp, fireøte, situaflia,cum øtim, s-a schimbat, din nou, cu totul. Øi dacæ populaflia corespunzætoarea unei regiuni îi consideræ, ca înainte, pe turiøtii internaflionalicare cælætoresc niøte smintifli, aceastæ populaflie se simte – cusiguranflæ, înainte de toate din motive economice – din ce în ce maiobligatæ sæ asimileze privirea globalizantæ care e îndreptatæ asupra eiøi sæ îøi adecveze propriul ei mod de viaflæ gustului estetic al vizitatorilor,al cælætorilor, al turiøtilor. Øi nu doar asta: chiar øi flæranii de la munteîncep sæ cælætoreascæ øi devin, la rîndul lor, turiøti.3. Timpul în care træim astæzi este øi un timp al turismului postromantic,adicæ confortabil øi, simultan, total, care marcheazæ o nouæ fazæîn istoria raporturilor dintre utoposul citadin øi topografia acestui pæmînt.Aceastæ nouæ fazæ este, de fapt, uøor de caracterizat: nu doarturistul romantic solitar, ci øi tot felul de oameni, lucruri, semne øi imagini,care provin din tot felul de culturi locale, încep sæ-øi pæræseascælocul de provenienflæ øi pleacæ în cælætorie în jurul lumii. Opoziflia strictæîntre turistul romantic care cælætoreøte global øi populaflia domiciliatælocal dispare. Oraøul nu-i mai aøteaptæ pe turiøti – el însuøi începesæ circule global, sæ se reproducæ la scaræ mondialæ, sæ se extindæ întoate direcfliile. Øi oraøul chiar se miøcæ øi se reproduce vizibil mai repededecît se poate miøca turistul romantic individual. Aceastæ stare de faptprovoacæ lamentaflia, larg ræspînditæ astæzi, cæ toate oraøele se aseamænædin ce în ce mai mult, cæ ele se omogenizeazæ – cînd vii ca turistîntr-un nou oraø, acolo vezi acelaøi lucru pe care l-ai mai væzut dejaîn toate celelalte oraøe. Aceastæ experienflæ a asemænærii reciproce atuturor oraøelor de astæzi îl induce, adesea, pe observator în eroare,fæcînd sæ disparæ, în procesul globalizærii, particularitæflile culturale locale,identitæflile øi diferenflele. Adeværul e cæ ele nu au dispærut, ci, larîndul lor, au pornit la drum – øi au început sæ se reproducæ la scaræmondialæ øi sæ se ræspîndeascæ.De mult putem savura bucætæria chinezæ nu doar în China, ci øi în NewYork, în Paris sau în Dortmund. Øi cînd întrebi în ce context culturalbucætæria chinezæ are cel mai bun gust, ræspunsul nu trebuie sæ suneneapærat „China“. Dacæ, aøadar, ajungem astæzi în China øi, de obicei,nu resimflim oraøele chineze ca fiind exotice, în niciun caz acest faptnu rezidæ numai în aceea cæ acele oraøe au fost influenflate de cevadin arhitectura internaflionalæ modernæ de origine occidentalæ, ci øi înaceea cæ mult din ceea ce vezi acolo ca „autentic chinez“ e deja familiarunui vizitator din America sau Europa, fiindcæ el poate resimfli acestspecific chinez în propriul sæu oraø. Prin urmare, ceea ce este localnu dispare – dimpotrivæ, devine global. Deosebirea dintre oraøe setransformæ în deosebiri intracitadine. Rezultæ un oraø mondial global,care înlocuieøte satul global. Acest oraø mondial funcflioneazæ ca omaøinæ de reproducere, care reproduce relativ repede, în toate celelalteoraøe ale lumii, tot ceea ce este local într-un anumit oraø.Oraøele distincte devin astfel, cu timpul, din ce în ce mai asemænætoare,færæ ca un anumit oraø sæ serveascæ drept model pentru toatecelelalte. Atunci cînd o nouæ variantæ de muzicæ rap se iveøte într-oanumitæ parte a New Yorkului, ea începe încet sæ influenfleze spafliulsonor al altor oraøe – dar øi o nouæ sectæ din India îøi reproduce curepeziciune ashram-urile øi le ræspîndeøte peste tot în lume.Înainte de toate însæ, artiøtii øi intelectualii de astæzi îøi petrec cea maimare parte a timpului tranzitînd – de la o expoziflie la alta, de la unproiect la altul, de la o conferinflæ la alta, de la un context cultural localla altul. De la fiecare participant în parte al scenei culturale de azi seaøteaptæ ca el sæ-øi ofere producflia unui spafliu public global øi sæ fiepregætit sæ se miøte permanent dintr-un loc în altul øi sæ-øi prezinte pretutindenimunca în mod convingætor. Atît speranflele, cît øi spaimelesînt legate de o asemenea viaflæ în tranzit. De curînd, artistului i se oferæposibilitatea de a scæpa, într-un mod relativ nedureros, de constrîngereaunui gust local dominant. Mulflumitæ mijloacelor de comunicareactuale, artistul îøi poate cæuta adepfli în toatæ lumea, în loc sæ încercea se adapta gustului øi orientærii culturale ale mediului sæu nemijlocit.De altfel, prin aceasta, se læmureøte øi situaflia unei anumite depolitizæria artei contemporane, care este atît de frecvent deplînsæ în zilelenoastre. Artistul din trecut, care nu putea gæsi nicio înflelegere pentruopera sa în interiorul culturii sale locale, îøi proiecta speranflele,înainte de toate, în viitor – în transformæri politice care trebuie sæ creezeun nou, viitor privitor. Astæzi, impulsul utopic øi-a schimbat direcflia:se cautæ recunoaøterea nu în timp, ci în spafliu. Globalizarea a înlocuitviitorul ca loc al utopiei. În locul unei politici avangardiste a viitorului,astæzi se practicæ o politicæ a cælætoriei, a peregrinærii, a nomadismului,care însæ introduce din nou dimensiunea utopicæ ce pærea pierdutæîn timpurile turismului romantic.Iar aceasta înseamnæ: cælætori fiind, noi observæm astæzi nu atît contextelelocale distincte, cît, mai degrabæ, pe ceilalfli cælætori, în contextulunei cælætorii permanente, globale, care devine identicæ cu viaflaîntr-un oraø mondial. Chiar øi arhitectura urbanæ contemporanæ începesæ se miøte mai repede decît cei care o contemplæ. Ea e aproapemereu – sau, cel puflin, de cele mai multe ori – deja acolo unde turiøtiitrebuie mai întîi sæ ajungæ. Cursa contra cronometru dintre turist øiarhitecturæ este pierdutæ în zilele noastre de cætre turist. Acest lucruîl înfurie astfel pe turist, fiindcæ el dæ pretutindeni peste aceeaøi arhitecturæ,însæ, în acelaøi timp, observæ øi admiræ cît de eficace poate sæse impunæ o anumitæ arhitecturæ în contexte culturale atît de diferite.Astæzi sîntem pregætifli, înainte de toate, sæ consideræm încîntætoareestetic øi convingætoare aceleaøi strategii artistice, capabile sæ producæo artæ care poate sæ se afirme mondial, în contexte culturale diferiteøi în condiflii de receptare la fel de bune. Ceea ce astæzi ne fascineazæsînt nu diferenflele locale limitate øi identitæflile culturale, ci formele artisticecare îøi pot imediat afirma, pretutindeni, propria identitate øi integritate.Întrucît am devenit cu toflii turiøti øi îi putem observa, prinurmare, doar pe ceilalfli turiøti, noi admiræm, în primul rînd, în cazul154