Dosarul „Copii abandonafli. Pærinfli în abandon“ este intervenflia revisteiIDEA artæ + societate în Bienala Internaflionalæ de Artæ ContemporanæPeriferic 7 – Focussing Iaøi. El se înscrie în aceasta ca una dinplatformele de dezbatere din proiectul „De ce copiii?“ – secfliune abienalei. Proiectul este realizat în colaborare cu Allianz Kulturstiftungøi Akademie Schloss Solitude.The Dossier “Abandoned Children. Parents in Abandonment” is the interventionof the IDEA arts + society magazine in the International Biennial for ContemporaryArt, Periferic 7 – Focussing Iaøi. It is one of the platforms within the project“Why Children?” – a section of the biennial. The project is producedin collaboration with Allianz Kulturstiftung and Akademie Schloss Solitude.
+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)Cînd abandonul (se) face societateLiniile de fugæ ale unei dezbateriAdrian T. SîrbuNe amintim cum simpatia unanimæ cu care erau întîmpinate dramaticeleevenimente ale debarasærii românilor de Ceauøescu cristaliza simbolic øi înpublicitatea largæ de care s-a bucurat celebrul cliøeu al „Gavroche-uluiromân“. Prefl de-o clipæ øi graflie redundanflei mimetice a mediilor de pretutindeni(bulimice, cum øtim, la asemenea imagini „gata fæcute“, pentru atrece apoi la fel de iute la altceva), orfanul cu drapelul decupat în centru deveneaemblema efemeræ – pregnantæ însæ – a redempfliunii spontane, princhiar copiii ei (dezmoøtenifli), a unei nafliuni uzate øi abrutizate, spoliatæ eaînsæøi de orice viitor. Era, de fapt, o imagine justæ, fiindcæ era una al cæreifiligran oferæ tocmai cifrul ræsturnærii de situaflie resimflite (copleøitor, exaltant,cum altfel?) de o societate ce se væzuse pînæ atunci ca abandonatæ depropria-i soartæ – într-o fundæturæ a acesteia øi a istoriei în general. Cu ocondiflie doar: ca acest cifru sæ fie descifrat corect.E drept, bizara proclamare a „victoriei“ poporului ræsculat împotriva (tiraniei)tætucului care-l abuzase în toate felurile – înainte de a da în cele dinurmæ bir cu fugiflii – tocmai sub forma exclamafliei patetice despre Dumnezeu,o altæ instanflæ paternæ, care, „în sfîrøit“, øi-ar fi „întors fafla cætre România“,are exact – øi exclusiv – aceastæ semnificaflie: a sentimentului suspendæriistærii de abandon, a anulærii ei ca prin miracol (ceea ce, desigur, ecrana percepfliacauzelor reale ale cæderii tiranului). Tot aøa cum, pe de altæ parte, decupareagæurii în steag nu însemna, dincolo de descærcarea jubilatorie, decîttentativa de ablaflie a unui stigmat evocator (alæturi de toate celelalteînsemne vandalizate, distruse, cælcate în picioare în zilele acelea) al traumeiabandonului tocmai suspendat. Abandon contra abandon, forcludere arejecfliei øi separaflie prin autoexcizie din aceasta, s-ar zice (o schemæ a compensærii,în plus, ce s-ar fi împlinit – descærcat – îndatæ dupæ aceea în eliminareafizicæ a dictatorului).În fond însæ, aceastæ revanøæ in extremis asupra abandonului, oricît de justificabilæ,pærînd chiar stræluminatæ de încuviinflæri înalte, nu era, øi nu puteafi altceva, decît chiuretare exasperatæ a unui gol. O abreacflie, intempestivæ,compulsivæ ca orice abreacflie, la o lipsæ incolmatabilæ, în genere, la o absenflæde neconsolat... Cæci altminteri, în litera ei, exclamaflia aceea fuseseun nonsens politic øi civic patent – un strigæt vid, însæ perfect mistificator pentrupustiul în care el are a ræsuna – într-o revoluflie ori ræsturnare care, fieea øi „reparatorie“, aøa cum e înfleleasæ de foarte mulfli, nicio clipæ, în schimb,nu øi-a tægæduit revendicarea sa de modernitate; øi nici, mai ales, pe aceeade emancipare, pe toate planurile (ne puteam închipui). Ba dimpotrivæ.Ar trebui s-o dea de înfleles, oricui, nu numai paricidul „tatælui“ gæsit vinovatpentru abandon (avatarul cel mai recent al deznodæmîntului prototipic,sub ghilotinæ, al feloniei despotului faflæ de veritabilul suveran ridicat sæ-øireclame dreptul uzurpat), ci chiar „teologia (politicæ) negativæ“ inerentæ ficfliuniifondatoare, în imanenflæ, a drepturilor øi libertæflilor constitutive pen-ADRIAN T. SÎRBU (n. 1965) este cercetætor în filosofie, traducætor øi redactor la IDEA artæ + societate.Predæ la Masterul de arte vizuale al Universitæflii de Artæ øi Design din Cluj.WHEN ABANDONMENT BECOMES SOCIETYA Debate’s Lines of FlightAdrian T. SîrbuWe remember how the unanimous sympathy which met the dramatic eventsof Romanians getting rid of Ceauøescu symbolically epitomized as well in thelarge-scale publicity stirred by the famous cliché of the “Romanian Gavroche”.For a moment and thanks to the mimetic redundancy of the media everywhere(hungry, as we know, for such “ready-made” images, then passing rightaway to something else), the orphan holding a flag with a hole in the middlebecame the ephemeral, but pregnant effigy of the spontaneous redemption,by its very (castaway) children, of a worn out and imbruted nation, deprivedof any future. In fact, that image was correct, because its filigree offeredexactly the very cipher to the turning felt (in an overwhelming, exulted manner,how else could it have been?) by a society which so far had regardeditself as being abandoned by its very own destiny – in a dead-end of the latterand of history, in general. With only one condition: that this cipher be correctlydeciphered.It’s true, the bizarre announcement of the rebelled people’s “victory” over the“Daddy” who abused it in every possible way – before turning tail –, uttered asa pathetic exclamation about God, another fatherly instance, who had “finallyturned his face to Romania”, was the precise – and exclusive – expression ofone thing: a feeling that the state of abandonment was suspended or miraculouslyobliterated (a fact that did obscure, indeed, the apprehension of thereal motifs for the tyrant’s fall). Just like, on the other side, clipping a hole inthe flag meant, besides the jubilatory discharge, nothing else but an attemptto ablate a stigmata which evoked (along with the other symbols being vandalized,destroyed, ran over those days) the trauma of the just suspendedabandonment. Abandonment against abandonment, foreclosure of rejectionand separation through self-excision from it, one could say (one more compensationscheme, which would have been put into act – discharged –, rightafter that, through the physical elimination of the dictator).However, in fact, this in extremis revenge over abandonment, no matter howjustifiable it was, and seemingly enlightened by approvals from above, was(and couldn’t have been anything else) just an exasperated curettage of a hollow.An abreaction – unexpected, compulsive as any abreaction – to an irrecoverablelack, in general, to an inconsolable absence... For, otherwise, literally,that exclamation had been a genuine politic and civic nonsense – a void cry,but an utterly mystifying one in the emptiness it had to resonate with – in a revolution,or reversal, which, be it “reparatory”, as many understand it, has notdenied, not for a second, its claim for modernity; and neither, especially, thatfor emancipation, at all levels (as one might have thought). On the contrary.And this should be clear to everyone, not only from the parricide of the“father” found guilty for desertion (the most recent avatar of the prototypicalADRIAN T. SÎRBU (b. 1965) works as researcher in philosophy, translator and memberof the editorial staff for IDEA arts + society. He teaches at the Visual Arts Masterof The University of Art and Design, Cluj.109
- Page 1 and 2:
wartæ + societate / arts + society
- Page 3 and 4:
Aspirafliile celor care ar vrea sæ
- Page 5 and 6:
+ (copii abandonafli. 109 Cînd aba
- Page 7 and 8:
arhivaJulie Ault øi Martin Beck s
- Page 9 and 10:
arhivatate care contestau radical s
- Page 11 and 12:
arhivaÎn acest punct se ridicæ c
- Page 13 and 14:
arhivaevenimente care au avut ca re
- Page 15 and 16:
arhivadurabilitæflii materialului
- Page 17:
arhivarezistenflei culturale øi so
- Page 21 and 22:
arhivasucces considerabil în ce pr
- Page 23 and 24:
arhivaWesleyan University Press/Uni
- Page 44 and 45:
10.01.2006-27.03.200610.01.2006-27.
- Page 46 and 47:
Am vorbit la telefon cu Jaw. Se va
- Page 48 and 49:
Blow Up. Îmi place la nebunie cum
- Page 50 and 51:
Tom SandqvistØtefan Constantinescu
- Page 52 and 53:
Øtefan ConstantinescuTom Sandqvist
- Page 54 and 55:
Cristi PogæceanModernist Bird Hous
- Page 56 and 57:
story, the essence that is. The cul
- Page 58 and 59:
O discuflie cu Ion GrigorescuHans U
- Page 60 and 61: imagini sînt foarte aproape de oam
- Page 62 and 63: Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé,
- Page 64 and 65: I.G.: Da, chiar øi azi, nu existæ
- Page 66 and 67: I.G.: Nu, n-a fost aøa. Montaseræ
- Page 70 and 71: Lia Perjovschi Timeline, 2006, Inns
- Page 72 and 73: Lia PerjovschiTimelineMarcel Ducham
- Page 74 and 75: workshops, art coaching for the you
- Page 76 and 77: create for themselves anymore, but
- Page 78 and 79: 76Ján MančuškaRepeated Interior,
- Page 80 and 81: Ján MančuškaReinigungsgesellscha
- Page 82 and 83: particulare) specializate, care au
- Page 84 and 85: Astfel, Balkan Konsulat a devenit v
- Page 86 and 87: lucru e destul de adeværat øi în
- Page 88 and 89: privinfle, sînt optimistæ. Pentru
- Page 90 and 91: înfleles, nouæ, celor care lucræ
- Page 92 and 93: el de rolul curatorului. Totul s-a
- Page 94 and 95: Dorota JurczakThe Grandmother Saw t
- Page 96 and 97: Gillian WearingDrunk, 1999, video s
- Page 98 and 99: Steven ShearerPoems, 2006, mock up
- Page 100 and 101: Promised Landsla Haus der Kulturen
- Page 102 and 103: discurs critic (social, politic, de
- Page 104 and 105: Carlos GaraicoaNow Let’s Play to
- Page 106 and 107: din toate orizonturile, o reflecfli
- Page 108 and 109: insertÎn octombrie 2005, am discut
- Page 112 and 113: tru democrafliile moderne. - În es
- Page 114 and 115: subiect al subiectului modern (aøa
- Page 116 and 117: cenzuri øi færæ vinovæflii, cu
- Page 118 and 119: prehensiuni empatice, ne poate face
- Page 120 and 121: peutic etc.) øi cînd se ispræve
- Page 122 and 123: Bestiar de copiiImaginarul social p
- Page 124 and 125: mai ales în cazul expulzærilor pe
- Page 126 and 127: Mama nu eZsuzsa SelyemVineri, 3 mar
- Page 128 and 129: (Desigur, în caietul mamei nu se
- Page 130 and 131: Miercuri, 9 martie. Peste douæ zil
- Page 132 and 133: øi condifliile infrapolitice ale l
- Page 134 and 135: cît în cazuri extreme. Dar, prin
- Page 136 and 137: Din primii ani de viaflæ, televizo
- Page 138 and 139: promisiunea (nicicînd øtiind dac
- Page 140 and 141: „prea aproape“ de mine, incande
- Page 142 and 143: cærui raport cu lumea. Proximitate
- Page 144 and 145: Abandon preexterminatorul:societate
- Page 146 and 147: Marile probleme ale României nu s
- Page 148 and 149: Mic tratat despre abandonNe abandon
- Page 150 and 151: toare: prin abandon - aøa-numita
- Page 152 and 153: Frumoasele edificii metafizice, în
- Page 154 and 155: teze øcoala øtiinflelor øi a teh
- Page 156 and 157: priveøte natura. Totodatæ însæ,
- Page 158 and 159: Paulo, 2002, pp. 44-55 - a fost rea
- Page 160 and 161:
S-a observat o creøtere statistic
- Page 162 and 163:
împotriva cærora nici bogæflia,
- Page 164 and 165:
Oraø al paniciiPaul Virilio„Atun
- Page 166 and 167:
lor. E o torturæ „civilæ“, ca
- Page 168 and 169:
s-o cîøtigæm. Acum, aceastæ lup
Change language